MODÎLCĂ s. f. (Regional) 1. Ganglion inflamat; umflătură (mică) care se poate forma sub piele sau pe diferite părți ale corpului omenesc ; (regional) modovîlcă, momealcă. V. g î l c ă, b o l f ă, m o l f ă¹. Cf. CANDREA, F. 220, 224, BIANU, D. S. Două gîlci, Două modîlci. TEODORESCU, P. P. 378. Gîlcă, nădîlcă, Încalică pe furcă. MARIAN, D. 130. Gîlcilor, madîlcilor Să fugiți. . . Din gît. MAT. FOLK. 1552, cf. 1 611. Bubelor, Modîlcilor, Duceți-vă din hiru părului. PĂCALĂ, M. R. 250, cf. DRAGOMIR, O. M. 30, CIAUȘANU, V. 180. Lui Todiriță i-a crescut o modîlcă după ureche. Com. din PIATRA NEAMȚ, cf. ALR I 658/614, ALR II/I h 118. La cap modîlcă, La șezut modîlcă, La mijloc nemică (Furnica). GOROVEI, C . 164. ♦ Cucui. M-am lovit cu capul de colțul mesei de mi-a ieșit o modîlcă în frunte. Com. din PIATRA NEAMȚ. ♦ Cocoașă (Loman-Sebeș). A II 8. 2. Ceea ce are forma unei modîlci (1): a) Obiect mototolit, făcut ghemotoc; ghem. Ce e motîlca ceia în buzunaru tău? ap. SCRIBAN. Strîng o motîlcă zdravănă de lînă. PLOPȘOR, C. 58, cf. A IV 26, V 23. b) (La pl.) Noduri, guși (pe firul tors). Un fus, Cu tort pe dînsul pus Tot chișcături, modîlci. SEVASTOS, ap. TDRG. c) Pungă, legătură cu bani, semințe etc. CIAUȘANU, V. 180. d) Măciulie (I 1). I. CR. VIII, 88. e) Nod pe trunchiul unui copac. Un căuș făcut din modîlcă ciotoroasă a unui copac. ȘEZ. VII, 153. f) Tubercul (al unei plante). Begoniile înzestrate cu cîte o tuberculă sau modîlcă. COMȘA, N. Z. 24. 3. Bolovan sau ridicătură de pămînt. Se vede cîmpul cu desâvîrșire șes, fără modîlcile de movile. IORGA, ap. CADE. Pe jos, modîlcile uscate de glod așa de dese și de tari. HOGAȘ, DR. I, 209. – Pl.: modîlci. - – Și: modílgă (RĂDULESCU-CODIN), motîlcă, madílcă, nodílcă (COMȘA, N. Z. 24), nădîlcă, niodîlcă (GLOSAR REG,) s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. bg. могилка, ucr. могилка.