MODERA vb. I. 1. T r a n z. și r e f l. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrîna, a (se) stăpîni; a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) pondera. Cel cu minte. . . îmbărbătează lenevirea și moderează toată pripeala gîndirii. EPISCUPESCU, O. Î. 68/16, cf. NEFULICI. Ne va modera în iutele prefaceri limbistice, întemeiate pe limba latină. RUSSO, S. 75, cf. POLIZU. A trebuit să caut a-i modera puindu-i pe o cale mai serioasă și solidă. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 553. Nu poate să-și modereze mînia. PONTBRIANT, D. A-și modera vorbele. id. ib. Puțini oameni știu să se modereze. COSTINESCU. A-și modera dorințele, pasiunile. LM, cf. BARCIANU, ALEXI, W. A modera ardoarea cuiva. ȘĂINEANU, D. U. 2. T r a n z. A micșora, a reduce ; a restrînge, a împuțina. Cf. POLIZU. Dacă nu moderează cheltuielile sale, își va risipi starea curînd. PONTBRIANT, D., cf. COSTINESCU. A modera intensitatea forței vaporilor. LM. A-și modera. . . pașii. id. ib., cf. BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U.,DL, DM, DN. – Prez. ind.: moderez. – Din fr. modérer. Cf. lat. m o d e r a r e, it. m o d e r a r e.