MOBILIÉR s. n. Totalitatea mobilelor dintr-o încăpere, dintr-o locuință, dintr-o clădire; mobilă, (neobișnuit) mobilament. Cf. NEGULICI. Vro câteva lăviți de lemn. . . alcătuia tot mobiliarul acelei sale. DACIA LIT. 287/12. Mobilierul se compunea din două paturi de scînduri înfundate, acoperite cu saltele și perne. FILIMON, O. I, 178. Judecind după mobiliarul pompos și aranjamentul cu gust, ai fi crezut că te afli într-un palat boieresc. F (1906), 1. Pe ușa ce rămăsese deschisă. . . se vedeau tablouri și un mobilier, cu un parfum de modestie de altădată. BACOVIA, O. 220. Să atragă luare aminte asupra mobilierului sumar și a încăperii sărăcăcioase. C. PETRESCU, V. 321. – Pronunțat: -li-er. – Și: (învechit) mobiliar s. n. – Din fr. mobilier.