12 definiții pentru moștenitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘTENITÓR, -OÁRE, moștenitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care moștenește, care are drept de succesiune legală sau testamentară. ♦ Persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș. ◊ (Și adjectival) Prinț moștenitor sau moștenitorul tronului = persoană care urmează la tron după moartea unui suveran. 2. Fiu, copil (în raport cu părinții săi). – Moșteni + suf. -tor.

moștenitor, ~oare [At: N. COSTIN, L. 146 / V: (înv) ~iu, muștin~ / Pl: ~i, ~oare / E: moșteni1 + -tor] 1 sm Persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept Si: succesor. 2 smf Persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate etc. Si: succesor, urmaș, (îrg) moștean (1), (îvr) moșan (1). 3 a Care moștenește1 ceva. 4 a Care se transmite prin moștenire, ereditar. 5 a (îs) Prinț ~ (În monarhiile ereditare) Prinț destinat să urmeze la domnie după moartea suveranului. 6 smf (Fig; lpl) Posteritate. 7 smf (Fam) Copil. 8 smf (Reg) Proprietar de case. 9 smf (Reg) Băștinaș. 10 sm (Reg) Colăcel care se dă colindătorilor în ajunul Crăciunului.

MOȘTENITÓR, -OÁRE, moștenitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș. ◊ (Și adjectival) Prinț moștenitor sau moștenitorul tronului = prinț care urmează să se urce pe tron după moartea suveranului. 2. Fiu, copil (în raport cu părinții săi). – Moșteni + suf. -tor.

MOȘTENITÓR, -OÁRE, moștenitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care moștenește bunuri materiale; urmaș. Tînărul Crețescu a rămas singurul moștenitor al celor o sută cincizeci de hectare, mîhnit că tatăl nu i-a putut lăsa moștenire și șefia partidului. BUJOR, S. 158. ◊ (În monarhiile ereditare, adesea în expr.) Prinț moștenitor (sau moștenitorul tronului, al regelui, al împăratului) = prințul care urmează să se urce pe tron după moartea unui suveran. Îl primesc cu toată cinstea cuvenită unui fiu de crai și moștenitor al împăratului. CREANGĂ, P. 208. 2. (Glumeț) Fiu, copil.

MOȘTENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care devine posesor al unui bun material prin drept de moștenire; succesor. /a moșteni + suf. ~tor

moștenitór, -oáre adj. și s. Care moștenește, erede, clironom. Fam. Fiŭ: i s’a născut un moștenitor.

moștenitoriu, ~oare smf vz moștenitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moștenitór s. m., pl. moștenitóri

moștenitór s. m., pl. moștenitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOȘTENITÓR s. (JUR.) succesor, urmaș, (livr.) erede, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) clironom, moșan, ocinaș, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.)

MOȘTENITOR s. (JUR.) succesor, urmaș, (livr.) erede, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) clironom, moșan, ocinaș, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.)

Intrare: moștenitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moștenitor
  • moștenitorul
  • moștenitoru‑
plural
  • moștenitori
  • moștenitorii
genitiv-dativ singular
  • moștenitor
  • moștenitorului
plural
  • moștenitori
  • moștenitorilor
vocativ singular
  • moștenitorule
plural
  • moștenitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moștenitor, -oare moștenitoare moștenitor

  • 1. Persoană care moștenește, care are drept de succesiune legală sau testamentară.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: succesor urmaș, -ă un exemplu
      exemple
      • Tînărul Crețescu a rămas singurul moștenitor al celor o sută cincizeci de hectare, mîhnit că tatăl nu i-a putut lăsa moștenire și șefia partidului. BUJOR, S. 158.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. (și) adjectival Prinț moștenitor sau moștenitorul tronului, al regelui, al împăratului = persoană care urmează la tron după moartea unui suveran.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Îl primesc cu toată cinstea cuvenită unui fiu de crai și moștenitor al împăratului. CREANGĂ, P. 208.
          surse: DLRLC
  • 2. Fiu, copil (în raport cu părinții săi).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: copil (persoană) fiu

etimologie:

  • Moșteni + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09