mișui vb. IV. intr. (despre ființe în grupuri, în număr mare) a se agita, a foi, a forfoti, a se frământa, a fremăta, a furnica, a se învârti, a mișuna, a roi², a viermui, <pop. și fam.> a bâjbâi, a colcăi, <pop.> a forfăi, a năbădăi, <fam.> a se fâțâi, a se vânzoli, <înv. și reg.> a jimi, <reg.> a fojgăi, a gârgâi, a șovârca, a se vărzui, a vâșca, a viermeti, <fig.> a foșni, a se țese. Pe peronul gării mulțimea mișuie încoace și încolo.