15 definiții pentru mizerabil (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIZERÁBIL, -Ă, mizerabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, nemernic, infam. 2. Adj. Lipsit de (orice) valoare, de însemnătate; de calitate foarte proastă. 3. Adj. Care se află într-o stare foarte proastă, vrednică de plâns; nenorocit, jalnic. ♦ Care denotă o situație foarte proastă; cu aspect urât, sărăcăcios. – Din fr. misérable.

MIZERÁBIL, -Ă, mizerabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, nemernic, infam. 2. Adj. Lipsit de (orice) valoare, de însemnătate; de calitate foarte proastă. 3. Adj. Care se află într-o stare foarte proastă, vrednică de plâns; nenorocit, jalnic. ♦ Care denotă o situație foarte proastă; cu aspect urât, sărăcăcios. – Din fr. misérable.

mizerabil, ~ă [At: HELIADE, O. I, 386 / Pl: ~i, ~e / E: fr misérable] 1-4 smf, a (Om) care se află într-o stare (materială sau) morală vrednică de plâns, jalnică, nenorocită Si: (liv) mizer, (înv) mișel, (îvr) mesericos. 5 a Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns Si: (liv) mizer. 6 a Cu aspect urât, sărac, în stare proastă Si: sărac, sărăcăcios. 7 a Neînsemnat, neglijabil ca proporții, ca valoare. 8-9 a, av (Care este) de calitate foarte proastă. 10-11 smf, a (Om) ticălos.

MIZERÁBIL, -Ă, mizerabili, -e, adj. 1. (Despre persoane) Vrednic de dispreț, ticălos, mîrșav, nemernic. Toți au ceva comun, prin care sînt și mizerabili și ridicoli și acel ceva este liberalismul lor, sau noua stare de suflet datorită liberalismului romîn. IBRĂILEANU, SP. CR. 233. ◊ (Substantivat) Tu ești răspunzător de moartea mătușe-mi, nemernicule!... în genunchi, mizerabile! DUMITRIU, B. F. 140. Și aș avea plăcere nespusă să le trag și eu cîte o palmă la toți mizerabilii ăștia. MIRONESCU, S. A. 25. Ce! a cutezat? mizerabilul! CARAGIALE, O. I 110. ♦ Fig. Aspru, rău. Dar cînd știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. TOPÎRCEANU, S. A. 70. 2. (Despre lucruri etc.) Lipsit de valoare, prost făcut; în stare proastă, neîngrijit. Teza d-tale... este mizerabilă. SEBASTIAN, T. 212, Versurile ce scrii sînt rele,ce zic rele? ele sînt mizerabile. MACEDONSKI, O. III 112. Intrăm în micul și mizerabilul port. BOLINTINEANU, O. 291. 3. (Franțuzism rar; despre persoane) Care se află într-o stare nenorocită, care inspiră milă, care este vrednic de plîns; lamentabil, jalnic. Voi care-ați cunoscut-o... Recunoașteți-o, dacă puteți, în mizerabila birtășiță de lîngă «Biserica Neagră». MACEDONSKI, O. II 411.

MIZERÁBIL, -Ă adj. 1. (adesea s.) Ticălos, mârșav, nemernic. ♦ (Fig.) Aspru, rău. 2. Lipsit de valoare, prost, rău. ♦ Neîngrijit. 3. (Rar) Care este vrednic de milă, de plâns. [Cf. fr. misérable, lat. miserabilis].

MIZERÁBIL, -Ă adj. 1. (și s.) ticălos, mârșav, nemernic. ◊ (fig.) aspru, rău. 2. lipsit de valoare, prost, rău. 3. neîngrijit, vrednic de plâns. (< fr. misérable, lat. miserabilis)

MIZERÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; mârșav; netrebnic; infam; josnic; nemernic. 2) Care este de calitate proastă; lipsit de valoare. 3) Care trăiește în mizerie; în stare de sărăcie. /<fr. misérable

mizerabil a. 1. demn de plâns: stare mizerabilă; 2. care nu merită nicio stimă: interese mizerabile de bani. ║ m.: om necinstit, ticălos: e un mizerabil.

*mizerábil, -ă adj. (lat. miserabilis, d. miser, mizer). Demn de milă: stare mizerabilă. Demn de dispreț, păcătos: pentru niște mizerabile interese de banĭ, leafă mizerabilă. Subst. Mișel, nelegĭuit: a-ĭ expulsa pe mizerabilĭ. Adv. În mod mizerabil: a trăi mizerabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mizerábil adj. m., s. m., pl. mizerábili; adj. f., s. f. mizerábilă, pl. mizerábile

mizerábil adj. m., s. m., pl. mizerábili; f. sg. mizerábilă, pl. mizerábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIZERÁBIL adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. păcătos, rău, ticălos, urât. (Era o vreme ~.) 4. adj. v. sărăcăcios. 5. adj. sărac, sărăcăcios, umil. (Un interior ~.) 6. adj. v. deplorabil. 7. adj. v. greu.

MIZERABIL adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (O faptă ~.) 3. adj. păcătos, rău, ticălos, urît. (Era o vreme ~.) 4. adj. mizer, prăpădit, sărăcăcios. (Un tîrg ~ de odinioară.) 5. adj. sărac, sărăcăcios, umil. (Un interior ~.) 6. adj. deplorabil, jalnic, lamentabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Casa era într-o stare ~.) 7. adj. anevoios, greu, necăjit, prost, rău, (înv. și pop.) necăjos. (A dus un trai ~.)

Mizerabil ≠ stimabil, onorabil, respectabil, venerabil


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MISERAM PACEM VEL BELLO BENE MUTARI (lat.) chiar și războiul e preferabil unei păci mizerabile – Tacit, „Annales”, III, 44.

Intrare: mizerabil (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mizerabil
  • mizerabilul
  • mizerabilu‑
plural
  • mizerabili
  • mizerabilii
genitiv-dativ singular
  • mizerabil
  • mizerabilului
plural
  • mizerabili
  • mizerabililor
vocativ singular
  • mizerabilule
  • mizerabile
plural
  • mizerabililor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mizerabil, -ă (persoană) mizerabil mizerabilă

  • exemple
    • Tu ești răspunzător de moartea mătușe-mi, nemernicule!... în genunchi, mizerabile! DUMITRIU, B. F. 140.
      surse: DLRLC
    • Și aș avea plăcere nespusă să le trag și eu cîte o palmă la toți mizerabilii ăștia. MIRONESCU, S. A. 25.
      surse: DLRLC
    • Ce! a cutezat? mizerabilul! CARAGIALE, O. I 110.
      surse: DLRLC

etimologie: