mizantropic, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~ici, ~ice / E: fr misanthropique] 1-2 a Care aparține (mizantropului sau) mizantropiei. 3-4 a Care se referă (la mizantrop sau) la mizantropie. 5-6 av, a (Într-un mod) care denotă mizantropie. 7 a Care este provocat de mizantropie.

MIZANTROPIC, mizantropici, -e, adj. Referitor la mizantrop și la mizantropie; de mizantrop. Blestemul mizantropic cu vînăta lui gheară. EMINESCU, O. I 23.

MIZANTROPIC, -Ă adj. De mizantrop; ursuz, posac. [Cf. fr. misanthropique].

MIZANTROPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de mizantropie; propriu mizantropiei. Idee ~că. /<fr. misanthropique

mizantropic a. ce ține de mizantropi: blăstămul mizantropic cu vânăta lui ghiarâ EM.

*misantrópic, -ă adj. (d. mizantropie). De misantrop saŭ de misantropie. – Ob. miz- (după fr.).

mizantropic (desp. mi-zan-/miz-an-) adj. m., pl. mizantropici; f. mizantropică, pl. mizantropice

!mizantropic (mi-zan-/miz-an-) adj. m., pl. mizantropici; f. mizantropică, pl. mizantropice

mizantropic adj. m. (sil. mf. miz-), pl. mizantropici; f. sg. mizantropică, pl. mizantropice

MIZANTROPIC, -Ă adj. Care aparține mizantropului sau mizantropiei, care se referă la mizantrop sau la mizantropie; care denotă mizantropie, care este provocat de mizantropie. Cf. POLIZU, COSTINESCU. Blestemul îl invoc, Blestemul mizantropic cu vînăta lui gheară EMINESCU, O. I, 23, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U. El n-a insultat niciodată omenirea cu acel rînjet de mizantropică bucurie. RALEA, S. T. III, 163. - Pl.: mizantropici, -ce. – Din fr. misanthropique.