MISIR, misiri, s. m. 1. (Pop.) Cal de rasă (din Egipt). 2. Monedă turcească de aur (bătută la Cairo), care a circulat și în Țările Române; misirliu (1). – Din n. pr. Misir, numele (turcesc al) Egiptului.

misir [At: (a. 1792) URICARIUL, IV, 131/14 / V: miser, mițir / Pl: ~i / E: tc Misir „Egipt”] 1 a (Înv) Egiptean. 2 sm (Îvp) Cal de rasă originar din Egipt. 3 sm (Pgn) Cal de rasă. 4 sm Monedă de aur care circula în Egipt Si: misirliu (4). 5 s (Trs) Țesătură de bumbac nedefinită mai îndeaproape. 6 (Trs) Fir subțire de bumbac folosit la misir (5).

MISIR, misiri, s. m. 1. (Pop.) Cal de rasă (din Egipt). 2. Monedă turcească de aur (bătută la Cairo), care a circulat și în țările românești; misirliu (1). – Din n. pr. Misir, numele (turcesc al) Egiptului.

MISIR, misiri, s. m. (Învechit și popular) Cal de rasă din Egipt; cal bun. Cincizeci de cai, Tot cai nemeșești, Tot misiri turcești. TEODORESCU, P. P. 57.

MISIR ~i m. Cal de rasă originar din Misir (Egipt). /Din Misir n. pr. (numele turcesc al Egiptului)

Misir n. 1. numele turcesc al Egiptului: iuți armăsari dela Misir AL.; 2. cal bun egiptean (în cântecele populare): tot cai nemeșești, tot misiri turcești POP.

miser sm vz misir

mițir sm vz misir

misir (cal de rasă; monedă) (înv.) s. m., pl. misiri

misir s. m., pl. misiri

misir s. m., pl. misiri

MISIR adj. v. egiptean.

MISIR s. (înv.) misirliu. (Vechea monedă turcească numită ~.)

MISIR s. (înv.) misirliu. (Vechea monedă turcească numită ~.)

misir adj. v. EGIPTEAN.

Misir s. m. – Egipt. – Mr. Misirire, megl. Măsǫr. Tc. Misir, din ebr. mișrῑ (Miklosich, Türk. Elem., II, 126; Șeineanu, II, 261; Meyer, Neugr. St., II, 40; Lokotsch 1473; Berneker, II, 61). – Der. misir, s. m. (cal arăbesc; înv., monedă turcă, în 1821 valora 7 taleri); misirliu, s. m. (guguștiuc). Cf. sp. mezarí (Corominas, III, 310).

MISÍR adj., subst. I. Adj. (Învechit) Egiptean. 30 [parale] occa curmali misir (a. 1792). URICARIUL, IV, 131/14, Cf. N. A. BOGDAN, C. M. 70. 1. s. m. (Învechit și în poezia populară) Cal (de rasă) originar din Egipt; p. g e n e r. cal de rasă. Trăgîndu-i și un misir a pașăi cu frumos tacîm la scară (sfîrșitul sec. XVIII), LET. III 202/12, cf. DDRF, BARCIANU. Tot cai nemeșești, Tot misiri turcești. TEODORESCU, P. P. 57. 2. S. m. Numele unei monede de aur care circula în Egipt; misirliu (4). Asemenea și galbinii turcești s-au suit la preț, stambolu 8 lei, misiru 7 lei. DIONISIE, C. 224. 7 taleri: misirul (a. 1819). FURNICĂ, I. C. XXIX. Galbenul . . . , funducul. . . , misirul (a. 1822). doc. ec. 261. Stamboli, misiri, nisfiele (a. 1822). IORGA, S. D. VIII, 91, cf. I. BRĂESCU, M. 78, T. PAPAHAGI, C. L .3. Subst. (Transilv., Maram., Ban.) Numele unei țesături de bumbac nedefinite mai de aproape (H XVIII 20, A I 13, 21, 24, 34, 35, 36); fir subțire de bumbac folosit la această țesătură (H XVIII 76, ALR I 1278/90, 94, 283, 289, 290, 298, 302, 320, 324, a i 12, 17, 21, 24, 36, com. din POIANA-BEIUȘ) ; fuior de bumbac (A I 35). – Pl.: misiri. – Și: misér (ALRI 1 278/ 289), mițír (H XVIII 20, ALR I 1 278/324) s. m. – De la n. pr. Misir „numele (turcesc al) Egiptului”.