MISÍR adj., subst. I. Adj. (Învechit) Egiptean. 30 [parale] occa curmali misir (a. 1792). URICARIUL, IV, 131/14, Cf. N. A. BOGDAN, C. M. 70. 1. s. m. (Învechit și în poezia populară) Cal (de rasă) originar din Egipt; p. g e n e r. cal de rasă. Trăgîndu-i și un misir a pașăi cu frumos tacîm la scară (sfîrșitul sec. XVIII), LET. III 202/12, cf. DDRF, BARCIANU. Tot cai nemeșești, Tot misiri turcești. TEODORESCU, P. P. 57. 2. S. m. Numele unei monede de aur care circula în Egipt; misirliu (4). Asemenea și galbinii turcești s-au suit la preț, stambolu 8 lei, misiru 7 lei. DIONISIE, C. 224. 7 taleri: misirul (a. 1819). FURNICĂ, I. C. XXIX. Galbenul . . . , funducul. . . , misirul (a. 1822). doc. ec. 261. Stamboli, misiri, nisfiele (a. 1822). IORGA, S. D. VIII, 91, cf. I. BRĂESCU, M. 78, T. PAPAHAGI, C. L .3. Subst. (Transilv., Maram., Ban.) Numele unei țesături de bumbac nedefinite mai de aproape (H XVIII 20, A I 13, 21, 24, 34, 35, 36); fir subțire de bumbac folosit la această țesătură (H XVIII 76, ALR I 1278/90, 94, 283, 289, 290, 298, 302, 320, 324, a i 12, 17, 21, 24, 36, com. din POIANA-BEIUȘ) ; fuior de bumbac (A I 35). – Pl.: misiri. – Și: misér (ALRI 1 278/ 289), mițír (H XVIII 20, ALR I 1 278/324) s. m. – De la n. pr. Misir „numele (turcesc al) Egiptului”.