Misir s. m. – Egipt. – Mr. Misirire, megl. Măsǫr. Tc. Misir, din ebr. mișrῑ (Miklosich, Türk. Elem., II, 126; Șeineanu, II, 261; Meyer, Neugr. St., II, 40; Lokotsch 1473; Berneker, II, 61). – Der. misir, s. m. (cal arăbesc; înv., monedă turcă, în 1821 valora 7 taleri); misirliu, s. m. (guguștiuc). Cf. sp. mezarí (Corominas, III, 310).