13 definiții pentru miorcăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miorcăi [At: LB / Pzi: ~iesc, miorcăi / E: miorc + -ăi] 1 vi (Rar; d. animale) A scoate sunete caracteristice speciei. 2-3 vir A se smoircăi. 4 vi (Nob) A geme. 5 vi (Fam) A crâcni. 6 vr (Reg) A râde și a vorbi în același timp. 7 vz (Reg) A chicoti. 8 vz (Buc) A vorbi cu glas slab, abia auzit. 9 vr (Reg) A lucra prea încet Si: a se mocoși (8).

MIORCĂÍ, pers. 3 miórcăie, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. (Despre broaște) A orăcăi. 2. Intranz. și refl. Fig. (Despre copii) A (se) smiorcăi. [Prez. ind. și: miorcăiesc] – Miorc + suf. -ăi.

MIORCĂÍ, miorcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre broaște) A orăcăi. 2. Intranz. și refl. Fig. (Despre copii) A (se) smiorcăi. [Prez. ind. și: miórcăi] – Miorc + suf. -ăi.

MIORCĂÍ, miorcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre broaște) A orăcăi (slab). 2. Intranz. și refl. (Despre copii) A plînge (fără motiv, făcînd mofturi); (despre oameni) a se tîngui din cauza unor necazuri mărunte. – Pronunțat: mior-.

A MIORCĂÍ ~iésc intranz. 1) (despre broaște) A scoate sunete monotone, repetate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „miorc-miorc”; a orăcăi. /miorc + suf. ~ăi

miorcăì (miorcoti) v. a geme. [Onomatopee].

mĭórcăĭ și -ĭésc, a v. intr. Fam. Iron. Crîcnesc: să nu-mĭ mĭorcăĭ nicĭ un cuvînt!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!miorcăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 miórcăie, imperf. 3 sg. miorcăiá; conj. prez. 3 să miórcăie

miorcăí vb., ind. prez. 1 sg. miorcăiésc, 3 sg. miorcăiéște / miórcăie, imperf. 3 sg. miorcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. miorcăiáscă / miórcăie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIORCĂÍ vb. a plânge, a (se) smiorcăi, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.)

MIORCĂÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.

MIORCĂI vb. a plînge, a (se) smiorcăi, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.)

miorcăi vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂI.

Intrare: miorcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miorcăi
  • miorcăire
  • miorcăit
  • miorcăitu‑
  • miorcăind
  • miorcăindu‑
singular plural
  • miorcăie
  • miorcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miorcăi
(să)
  • miorcăi
  • miorcăiam
  • miorcăii
  • miorcăisem
a II-a (tu)
  • miorcăi
(să)
  • miorcăi
  • miorcăiai
  • miorcăiși
  • miorcăiseși
a III-a (el, ea)
  • miorcăie
(să)
  • miorcăie
  • miorcăia
  • miorcăi
  • miorcăise
plural I (noi)
  • miorcăim
(să)
  • miorcăim
  • miorcăiam
  • miorcăirăm
  • miorcăiserăm
  • miorcăisem
a II-a (voi)
  • miorcăiți
(să)
  • miorcăiți
  • miorcăiați
  • miorcăirăți
  • miorcăiserăți
  • miorcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • miorcăie
(să)
  • miorcăie
  • miorcăiau
  • miorcăi
  • miorcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miorcăi
  • miorcăire
  • miorcăit
  • miorcăitu‑
  • miorcăind
  • miorcăindu‑
singular plural
  • miorcăiește
  • miorcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miorcăiesc
(să)
  • miorcăiesc
  • miorcăiam
  • miorcăii
  • miorcăisem
a II-a (tu)
  • miorcăiești
(să)
  • miorcăiești
  • miorcăiai
  • miorcăiși
  • miorcăiseși
a III-a (el, ea)
  • miorcăiește
(să)
  • miorcăiască
  • miorcăia
  • miorcăi
  • miorcăise
plural I (noi)
  • miorcăim
(să)
  • miorcăim
  • miorcăiam
  • miorcăirăm
  • miorcăiserăm
  • miorcăisem
a II-a (voi)
  • miorcăiți
(să)
  • miorcăiți
  • miorcăiați
  • miorcăirăți
  • miorcăiserăți
  • miorcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • miorcăiesc
(să)
  • miorcăiască
  • miorcăiau
  • miorcăi
  • miorcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)