miorcăi [At: LB / Pzi: ~iesc, miorcăi / E: miorc + -ăi] 1 vi (Rar; d. animale) A scoate sunete caracteristice speciei. 2-3 vir A se smoircăi. 4 vi (Nob) A geme. 5 vi (Fam) A crâcni. 6 vr (Reg) A râde și a vorbi în același timp. 7 vz (Reg) A chicoti. 8 vz (Buc) A vorbi cu glas slab, abia auzit. 9 vr (Reg) A lucra prea încet Si: a se mocoși (8).