14 definiții pentru minereu minerai mineraiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

minereu sn [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~rai / Pl: ~uri / E: fr minerai] Acumulare de minerale din care se pot extrage, pe scară industrială, unul sau mai multe metale sau combinații ale acestora Si: (înv) madem (1), minieră (3).

MINERÉU, minereuri, s. n. Acumulare de unul sau mai multe minerale din care se pot extrage, pe scară industrială, unul sau mai multe metale sau combinații ale acestora. – Din fr. minerai.

MINERÉU, minereuri, s. n. Acumulare de unul sau mai multe minerale din care se pot extrage, pe scară industrială, unul sau mai multe metale sau combinații ale acestora. – Din fr. minerai.

MINERÉU, minereuri, s. n. Mineral în compoziția căruia se găsesc anumite elemente (metale și metaloizi) care se pot extrage prin procedee fizice și chimice, spre a fi folosite ca materie primă în industrie. întreabă tu pe maică-ta ce-i greul, Că a spălat o viață minereul. DEȘLIU, M. 41. Ne-am propus să găsim un procedeu nou pentru obținerea fontei din minereurile aflate în țară la noi. BARANGA, I. 168.

MINERÉU s.n. Aglomerare de minerale în compoziția cărora se găsesc anumite elemente (metale, metaloizi) în cantități suficiente pentru a putea fi exploatate rentabil. [Pron. -reu. / < fr. minerai].

MINERÉU s. n. aglomerare de minerale în compoziția cărora se găsesc metale, metaloizi. (< fr. minerai)

MINERÉU ~ri n. Rocă cu unul sau mai multe minerale în componență, care pot fi extrase pe scară industrială; zăcământ mineral. /<fr. mineral

mineraiu n. compus metalic așa cum se află în mine.

*mineráĭ n., pl. aĭurĭ, și mineréŭ n., pl. eurĭ (fr. minerai, d. minière, minieră, mină maĭ mică, d. mine, mină, săpătură). Mineral, substanță minerală așa cum se află în natură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mineréu s. n., art. mineréul; pl. mineréuri

mineréu s. n., art. mineréul; pl. mineréuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINERÉU s. (înv. și reg.) rudă, (înv.) madem, minieră. (~ de fier.)

MINEREU s. (înv. și reg.) rudă, (înv.) madem, minieră. (~ de fier.)

Intrare: minereu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minereu
  • minereul
  • minereu‑
plural
  • minereuri
  • minereurile
genitiv-dativ singular
  • minereu
  • minereului
plural
  • minereuri
  • minereurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minerai
  • mineraiul
plural
  • mineraiuri
  • mineraiurile
genitiv-dativ singular
  • minerai
  • mineraiului
plural
  • mineraiuri
  • mineraiurilor
vocativ singular
plural
mineraiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)