MIMEZĂ s.f. Ironie în care se repetă ceea ce altul a zis sau ar fi putut spune, imitîndu-i vocea, gesturile. [< fr. mimèse, cf. gr. mimesis].

MIMEZĂ s. f. ironie în care se repetă ceea ce altul a zis, sau ar fi putut spune, imitându-i vocea, gesturile. (< fr. mimèse, gr. mimesis)

mimeză s. f., pl. mimeze

mimeză (gr. mimesis „imitație”), figură de stil în genul ironiei, prin care se persiflează vorbirea, tonul și gesturile unui personaj, în genere acuzat de nesinceritate ori prostie (A): „Să făcé a nu-i plăcè să priimească domnia, ca și fata cia ce dzisă unui voinic: Fă-te a mă trage și eu oi merge plângând. Așè să făcè și Mihai-vodă că nu-i trebuiește domnia.” (I. Neculce) M. ca figură de compoziție se aplică într-o specie a poeziei lirico-umoristice numită parodie.