6 definiții pentru milogire
Explicative DEX
MILOGIRE, milogiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se milogi și rezultatul ei; lamentare, tânguire. – V. milogi.
MILOGIRE, milogiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a se milogi și rezultatul ei; lamentare, tânguire. – V. milogi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
milogire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: milogi] (Rar) 1 Milogeală (2). 2 (Pex) Lamentare. 3 Schilodire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
milogire (rar) s. f., g.-d. art. milogirii; pl. milogiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
milogire (rar) s. f., g.-d. art. milogirii; pl. milogiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
milogire s. f., g.-d. art. milogirii; pl. milogiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MILOGÍRE s. f. (Rar) 1. Acțiunea de a se m i l o g i (2); p. ext. plînset, lamentare, tînguire. Plîng harmonii la ferești, Milogiri de cimitire. BACOVIA, O. 94. 2. Mutilare, schilodire. Cf. m i l o g. Cf. POLIZU. - Pl.: milogiri. – V. milogi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
milogire, milogirisubstantiv feminin
etimologie:
- milogi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.