Definiția cu ID-ul 1328577:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MILOGÍRE s. f. (Rar) 1. Acțiunea de a se m i l o g i (2); p. ext. plînset, lamentare, tînguire. Plîng harmonii la ferești, Milogiri de cimitire. BACOVIA, O. 94. 2. Mutilare, schilodire. Cf. m i l o g. Cf. POLIZU. - Pl.: milogiri. – V. milogi.