Definiția cu ID-ul 1318719:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MICȘORÍME s. f. (Rar) 1. (Cu sens dimensional) Micime (1). Spre patru părți ale lumei Patru ferestre privesc. . . Al lor număr, micșorime, Cu a casei înălțime. . . Nu se învoiesc. ALEXANDRESCU, O. I, 130, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., DDRF. 2. (Cu sens cantitativ) Micime (2). Micșorimea zestrei ce aducea fata se compensa cu șansele de înaintare pe care le oferea înrudirea și nășia ministrului. BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 178. 3. (Cu sens calitativ) Micime (3). Slava sau micșorimea strămoșilor nu poate să adaoge nimic sau să scază lá îmbunătățirea noastră de acum. HELIADE, O. II, 206. A întîmpina greșeala unui frate abătut. . . nu e micșorime de răzbunare, ci o datorie sacră. ap. GHICA, A. 773, cf. COSTINESCU. Ce-ar zice eroii din vechime, Gâsindu-se azi față cu-a voastră micșorime? ALECSANDRI, T. II, 188. Te împotrivești fiindcă ai destulă micșurime de inimă. I. NEGRUZZI, S. IV, 397. – Și: (învechit) micșuríme s. f. – Micșor + suf. -ime.