8 definiții pentru miarță zmiarță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec.

MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Pop.) Ființă pipernicită; stârpitură. [Pl. și: mierțe] – Et. nec.

miarță sf [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~țe, mierțe / E: nct] 1 (Îdt) Ființă sau lucru mic și gros. 2 (Reg; ca epitet, precedând termenul calificat, de care se leagă prin pp „de”) Ființă pipernicită Si: stârpitură. 3 (Fig; rar) Lucru fără importanță Si: bagatelă, fleac.

MIÁRȚĂ, miarțe, s. f. (Regional, numai în expr.) miarță de copil = copil pipernicit, nedezvoltat. Făcu o miarță de copil pînă nu era încă de șapte luni. ISPIRESCU, U. 18. – Pronunțat: miar-.

miarță f. ceva mare cât o merță: o miarță de copil ISP.

mĭárță, smĭárță și zmĭárță f., pl. ĭerțe. Munt. Fam. Copil mic: el nu era atuncĭ de cît o mĭarță de copil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miárță (stârpitură) (pop.) (miar-) s. f., g.-d. art. miárței/miérței; pl. miárțe/miérțe

miárță s.f. (sil. miar-), g.-d. art. miárței / miérței; pl. miárțe / miérțe

Intrare: miarță
miarță1 (pl. miarțe) substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: miar-ță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miarță
  • miarța
plural
  • miarțe
  • miarțele
genitiv-dativ singular
  • miarțe
  • miarței
plural
  • miarțe
  • miarțelor
vocativ singular
  • miarță
  • miarțo
plural
  • miarțelor
miarță2 (pl. mierțe) substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: miar-ță
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miarță
  • miarța
plural
  • mierțe
  • mierțele
genitiv-dativ singular
  • mierțe
  • mierței
plural
  • mierțe
  • mierțelor
vocativ singular
  • miarță
  • miarțo
plural
  • mierțelor
zmiarță substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmiarță
  • zmiarța
plural
  • zmierțe
  • zmierțele
genitiv-dativ singular
  • zmierțe
  • zmierței
plural
  • zmierțe
  • zmierțelor
vocativ singular
plural

miarță zmiarță

  • 1. popular Ființă pipernicită.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: stârpitură
    • 1.1. expresie Miarță de copil = copil pipernicit, nedezvoltat.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Făcu o miarță de copil pînă nu era încă de șapte luni. ISPIRESCU, U. 18.
        surse: DLRLC

etimologie: