8 definiții pentru meșteră (pricepută)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEȘTER, -Ă, meșteri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. ◊ Expr. Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. ♦ Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. și f., adj. (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoștințe. 3. S. m. și f. (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester.
MEȘTER, -Ă, meșteri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. ◊ Expr. Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. ♦ Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. și f., adj. (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoștințe. 3. S. m. și f. (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
meșter adj. m., s. m., pl. meșteri; adj. f., s. f. meșteră, pl. meștere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
meșter adj. m., s. m., pl. meșteri; adj. f., s. f. meșteră, pl. meștere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MEȘTER s. v. faurmaur, maestru, meseriaș, meștergrindă, meșteșugar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MEȘTER s., adj. 1. s. v. maistru. 2. adj. v. îndemînatic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meșter s. v. FAURMAUR. MAESTRU. MESERIAȘ. MEȘTERGRINDĂ. MEȘTEȘUGAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEȘTER s., adj. 1. s. maestru, maistru. (~ într-o uzină.) 2. adj. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, îndemînatic, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Un om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
meșter, meșteri, meșteră, s.m., f. și adj. – 1. Meșter-grindă = grinda mai groasă care se pune cruciș sub celelalte grinzi, pentru a întări podul casei (Bârlea, 1924). 2. (adj.) Priceput la vrăji: „Pă un păcurar l-o adus pă sus o femeie meșteră la vrăjuri” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 150). (Atestat 1407). ♦ (onom.) Meșter, Mester, nume de familie (23 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. mester „maestru” (< germ. Meister) (Șăineanu, Scriban; Tiktin, Candrea, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
meșter, meșterisubstantiv masculin meșteră, meșteresubstantiv feminin
- 1. Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Meșterii lucrau fără întrerupere și nu mai aflau răgaz. SADOVEANU, O. VI 385. DLRLC
- Meșterii grăbea, Sforile-ntindea, Locu-l măsura, Șanțuri mari săpa Și mereu lucra Zidul ridica. ANT. LIT. POP. I 498. DLRLC
- Nouă meșteri mari Calfe și zidari. ALECSANDRI, P. P. 186. DLRLC
- Meșter lăcătuș. DLRLC
- Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
- A fost odată într-un oraș oarecare un țigan covaci care era cel mai meșter fierar din toată împărăția. POPESCU, II 110. DLRLC
- 1.1. Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). DEX '09 DEX '98
- 1.2. Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. DEX '09 DEX '98
- Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. DEX '09 DEX '98
-
- 2. Om talentat, priceput, îndemânatic, abil; persoană care posedă multe cunoștințe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mare meșter este Bălcescu în întrebuințarea verbului. Mai ales din succesiunea timpurilor, obține el efecte stilistice dintre cele mai interesante. VIANU, A. P. 35. DLRLC
- Ca dumneata meșter de șagă nu mai este altul. MIRONESCU, S. A. 91. DLRLC
- Am citit pe Turgheniev. Mare meșter! Mare de tot. CARAGIALE, O. VII 166. DLRLC
- Zdrobită-n praf murea arama Și codrul chiotea, viteazul; Iar tu, frățîne, mare meșter, Biruitor frîngeai zăgazul. GOGA, P. 17. DLRLC
-
- 3. Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: maestru
- Ah! meștere Ruben... cartea ta într-adevăr minunată este! EMINESCU, N. 49. DLRLC
-
etimologie:
- mester DEX '98 DEX '09