8 definiții pentru maistră (s.m.f.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maistru sm [At: MAIOR, IST. 31/1 / V: (reg) ~ter, ~tăr, ~tăre, ~târ, ~tor, ~tore, ~tur / Pl: ~iștri, (rar) ~ri / E: ger Meister, srb majstor, bg майстор] 1 Meseriaș. 2 Muncitor calificat care conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într- un atelier. 3 (Reg; îcs) De-a maistorii Joc de copii, în care fiecare participant simulează, prin gesturi caracteristice, un meșteșug. 4 (Pfm; îe) Maistor strică (și drege de frică) sau strică-maistor Meseriaș prost sau neîndemânatic Vz meșter 5 (Și irn) Persoană pricepută. 6 Persoană înzestrată cu talent, cunoștințe și experiență într-un anumit domeniu de activitate. 7 Persoană care învață, instruiește pe cineva Vz maestru3.

MÁISTRU 2, -Ă s. m. și f. v. maestru.

MÁISTRU2, -Ă, s. m. și f. v. maestru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

maistru, -ștri (meșteșugar, dar și: maistru de desen, muzică, etc.).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÁISTRU s. maestru, meșter. (~ într-o uzină.)

MAISTRU s. maestru, meșter. (~ într-o uzină.)

Intrare: maistră (s.m.f.)
maistră (s.m.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maistră
  • maistra
plural
  • maistre
  • maistrele
genitiv-dativ singular
  • maistre
  • maistrei
plural
  • maistre
  • maistrelor
vocativ singular
plural