meșter, -ă s.m., s.f., adj. I 1 s.m., s.f. (adesea urmat de determ. care indică profesia, specialitatea) maistru, <rar> maestriță, <reg.> maistoriță, <înv.> maestru². Este meșter într-o fabrică. A ajuns meșter croitor. 2 s.m., s.f. (înv. și pop.) v. Meseriaș. Meșteșugar. 3 s.m. (pop. și fam.; adesea urmat de un nm. pr.) v. Maestru². 4 s.f. (în credințe și superstiții; pop.) v. Babă. Strigoaică¹. Vrăjitoare (v. vrăjitor). 5 s.m. (constr.; la casele țărănești; reg.) v. Faurmaur. Meștergrindă. II adj. (pop.; despre oameni) v. Abil. Destoinic. Deștept. Dibaci. Industrios. Ingenios. Iscusit. Isteț. Îndemânatic. Măiestru. Priceput.