16 definiții pentru metronom


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se folosește în laboratoare, în muzică etc. [Pl. și: metronomuri] – Din fr. métronome.

metronom sn [At: VALIAN, V. / Pl: ~oame / E: fr métronome] Instrument care indică intervale egale de timp și care se utilizează în muzică, în laboratoare etc. Si: (rar) metrometru.

METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se întrebuințează în laboratoare, în muzică etc. [Pl. și: metronomuri] – Din fr. métronome.

METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale (de o durată care poate fi reglată după voie) și care se întrebuințează în laboratoare, în muzică sau la exercițiile fizice pentru baterea măsurii.

METRONÓM s.n. Instrument care marchează prin bătăi regulate intervale egale de timp; metrometru. [< fr. métronome, cf. gr. metron – măsură, nomos – regulă].

METRONÓM s. n. instrument prevăzut cu o tijă de pendul, cu perioadă reglabilă, care marchează tempoul în muzică. (< fr. métronome)

METRONÓM, metronoame, s.n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale de timp egale.

METRONÓM ~oáme n. Aparat cu ajutorul căruia se marchează, prin bătăi regulate, intervale egale de timp. /<fr. métronome

*metronóm n., pl. oame (vgr. métron, măsură, și nómos, regulă, lege). Un fel de péndul care servește la marcat măsura în muzică (inventat de Mälzel, n. la 1772 în Regensburg, m. la 1838 în Philadelphia).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metronóm (me-tro-) s. n., pl. metronoáme

metronóm s. n. (sil. -tro-), pl. metronoáme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METRONÓM s. (înv.) metrometru. (~ pentru marcarea timpilor muzicali.)

METRONOM s. (înv.) metrometru. (~ pentru marcarea timpilor muzicali.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

metronom, aparat ce indică cu exactitate tempoul (2) unei piese muzicale. Un mecanism de ceasornic cu arc ce permite mișcarea ritmică a unui braț metalic pe care se află un cursor (o mică greutate mobilă). Scala gradată fixată pe cutia aparatului indică numărul oscilațiilor brațului metalic cu mișcare de pendul. (Ex.: în cazul în care partitura* indică 1/4 = 120, se fixează pe brațul metalic mica greutate la nivelul diviziunii respective pe scală. Fiecare bătaie a aparatului va indica pătrimea*). Aparatul a fost perfecționat de constructorul de instr. muzicale J.N. Mälzel, în anul 1816. De aici și inițialele M.M. (Metronom Mälzel) prezent în indicația de tempo de la începutul unei piese muzicale (sau al unei părți dintr-o lucrare amplă). În cadrul unei lucrări pot fi întâlnite schimbări metronomice care dau muzicii respective mai multă varietate. Indicația metronomică e mai mult orientativă. Dirijorii își pot lua libertatea de a modifica indicațiile metronomice în funcție de propria lor concepție interpretativă. Există și m. în formă de ceasornic, utilizat de dirijori (cu bătăi între 40-200).

METRO-2 „măsură, măsurătoare”. ◊ gr. metron „măsură” > fr. métro-, germ. id., engl. id. > rom. metro-.~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază măsurile fizice, unitățile și procedeele de măsură; ~manie (v. -manie), s. n., manifestare psihopatică de a face versuri; ~metru (v. -metru1), s. n., metronom*; ~nom (v. -nom), s. n., instrument care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale; sin. metrometru; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul instrumentelor și aparatelor de măsură; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapică prin măsurătoare.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

METRONÓM (< fr. {i}; {s} metro- + gr. nomos „regulă”) s. n. Instrument (inventat de muzicianul german J.N. Maelzel în 1816) care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale, de regulă un timp muzical. Are o frecvență de 40-208 oscilații pe minut.

Intrare: metronom
metronom1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: me-tro-nom info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metronom
  • metronomul
  • metronomu‑
plural
  • metronoame
  • metronoamele
genitiv-dativ singular
  • metronom
  • metronomului
plural
  • metronoame
  • metronoamelor
vocativ singular
plural
metronom2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metronom
  • metronomul
  • metronomu‑
plural
  • metronomuri
  • metronomurile
genitiv-dativ singular
  • metronom
  • metronomului
plural
  • metronomuri
  • metronomurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metronom

  • 1. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se folosește în laboratoare, în muzică etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: metrometru

etimologie: