17 definiții pentru metrică (ramură a...)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METRICĂ1 s. f. Totalitatea regulilor privitoare la structura ritmică a versului.

METRICĂ s.f. 1. Parte a poeticii cuprinzînd regulile privitoare la structura ritmică a versurilor. 2. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului2 (2) [în DN]. 3. (Mat.) Sistem de măsuri care se asociază unei măsuri date. [Gen. -cii. / < fr. métrique, germ. Metrik, cf. gr. metrike < metron – măsură].

METRICĂ1 f. 1) Compartiment al teoriei literaturii care se ocupă cu studiul structurii versurilor. 2) Ansamblu de reguli referitoare la structura ritmică a versurilor; sistem de versificație. /<fr. métrique, germ. Metrik

metrică f. cunoașterea cantității și a diferitelor specii de versuri greco-latine.

METRIC, -Ă, metrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sisteme de unități de măsură) Care are metrul (1) drept unitate fundamentală pentru lungime. ♦ Sistem metric = sistem internațional de măsurare a lungimilor, a greutăților și a capacităților bazat pe unități fixe, care cresc și descresc din zece în zece. 2. S. f. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice; totalitatea regulilor privind măsura versului; sistem de construire ritmică a versului. 3. Adj. Care se referă la metru (2), compus într-un anumit metru; privitor la structura ritmică a versurilor. 4. S. f. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului (4). – Din fr. métrique, germ. Metrik.

METRIC, -Ă, metrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre sisteme de unități de măsură) Care are metrul (1) drept unitate fundamentală pentru lungime. ♦ Sistem metric = sistem internațional de măsurare a lungimilor, a greutăților și a capacităților bazat pe unități fixe, care cresc și descresc din zece în zece. 2. S. f. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice; totalitatea regulilor privind măsura versului; sistem de construire ritmică a versului. 3. Adj. Care se referă la metru (2), compus într-un anumit metru; privitor la structura ritmică a versurilor. 4. S. f. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului (4). – Din fr. métrique, germ. Metrik.

metric, ~ă [At: HELIADE, O. II, 141 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr métrique, ger Metrik] 1 a Care se referă la măsură (42). 2 a Care privește metrul (9). 3 sf Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice. 4 sf Totalitate a regulilor privind măsura versului. 5 sf Sistem de construire ritmică a versului. 6 sf (Muz; iuz) Ritmică. 7 a (îs) Sistem ~ Sistem internațional de măsurare a lungimilor, a greutăților și a capacităților, bazat pe unități fixe care cresc și descresc din zece în zece. 8 a (Îdt) Care se referă la metru (1). 9 sf (Mat) Sistem de măsuri care se asociază unei mulțimi date.

METRIC, -Ă I. adj. 1. referitor la măsură, la metru. ♦ sistem ~ = sistem internațional de măsurare a lungimilor, greutăților și capacităților, bazat pe unități care cresc, sau descresc din zece în zece. 2. referitor la metrică (II, 1). II. s. f. 1. ramură a poeticii care studiază structura versului și a unităților prozodice; totalitatea regulilor privitoare la structura versurilor; sistem de construire ritmică a versurilor. 2. ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului1 (4). 3. (mat.) sistem de măsuri care se asociază unei măsuri date. (< fr. métrique, /II/ germ. Metrik)

*métric, -ă adj. (vgr. metrikós, d. métron, măsură. V. si-metric). Relativ la metru, la măsura versurilor. Vers metric, vers bazat pe cantitatea prozodică a silabelor, ca la Grecĭ și Romanĭ (în opoz. cu vers silabic). Relativ la metru, la gram., la litru: sistema metrică e o mare glorie pentru Francia. Chintal metric, o sută de chilograme. Tonă metrică, o mie de chilograme. S. f. Știința care se ocupă de elementele din care-s făcute versurile și de diferitele felurĭ de versurĭ. – În ainte de facerea sistemeĭ metrice, diferitele măsurĭ uzitate în Francia, ca și aĭurea, aveaŭ doŭă inconveniente: 1. măsurile, cu toate că purtaŭ tot un nume, variaŭ de la o provincie la alta; 2. subdiviziunile acestor măsurĭ nu eraŭ decimale, ceĭa ce îngreuĭa mult socotelile. De aceĭa, la 1790, un decret al Adunăriĭ constituante însărcină Academia de științe să organizeze o sistemă maĭ bună. Era vorba să se stabilească un etalon (o unitate de măsură) care să servească de bază tuturor celor-lalte. Academiciĭ Méchain și Delambre fură însărcinațĭ să măsoare lungimea părțiĭ meridianuluĭ terestru dintre Dunkerque și Barcelona, ceĭa ce s’a făcut de la 1792 pînă la 1799. De aicĭ s’a dedus lungimea totală a meridianuluĭ, și a patru-zecĭ de milioana parte din meridian a fost numită metru. Metru e baza tuturor celor-lalte unitățĭ a noiĭ sisteme, care din cauza asta s’a numit sistema metrică. Această sistemă a devenit legală în Francia pin decretu de la 2 Novembre 1801 și definitiv obligatorie de la 1 Ianuariŭ 1840. Încet-încet aŭ adoptat-o și alte țărĭ, așa în cît azĭ e întrebuințată maĭ de toate țările civilizate și numaĭ invidia le maĭ oprește pe unele de a o introduce oficial.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

metrică2 (ramură a poeticii/a muzicii) (desp. me-tri-) s. f., g.-d. art. metricii

metrică1 (măsurare în informatică) (desp. me-tri-) s. f., g.-d. art. metricii; pl. metrici

metrică2 (ramură a poeticii / a muzicii) (me-tri-) s. f., g.-d. art. metricii

metrică (vers., muz., mal.) s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. metricii

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

metrică (fr. métrique, it. metrica, germ. Metrik) 1. În sens strict, capitol al teoriei* muzicale care studiază metrul*; în sens larg, ramură a științei ritmului* care se ocupă cu organizarea duratei* sunetelor*, în metrii, frazele* și perioadele* discursului muzical, vizând îndeosebi măsurarea timpului (II-III) în care discursul se desfășoară. Componentele m. sunt timpul (1, 2) (ca element principal, accentuat sau neaccentuat), metrul (ca succesiune periodică de mai mulți timpi accentuați și neaccentuați) și măsura*. Unele din aceste componente se pot întrepătrunde sau combina, fiind studiate ca atare (ex. sincopa* și contratimpul* sunt elemente metro-ritmice). 2. Ramură a artei poetice care se ocupă cu studiul structurii versurilor și al unităților prozodice. Cuprinde totalitatea regulilor care privesc măsura versului și sistemul de construire a versului. V. prozodie (2). În antic. greco-romană, când muzica și poezia erau arte îngemănate (v. sincretism), m. muzicală se baza în totul pe m. poetică, rezultată din organizarea cantitativă a duratelor temporale ale silabelor. Durata era de două feluri: lungă (syllaba longa) și scurtă (syllaba brevis). Silabele erau caracterizate calitativ de repetarea periodică a unui accent (III, 9) melodic, adică de o intensificare conferită silabelor și sunetelor muzicale pentru a dobândi, față de altele ale discursului poetic-muzical, un relief ritmic sau expresiv special.

METRICĂ (< fr. métrique < lat. metricus < gr. metrike) Parte a poeticii care studiază totalitatea regulilor privitoare la structura ritmică a versurilor, la tehnica formală a acestora. Pentru versificația greco-latină, în care silabele se caracterizau prin cantitate – lungi sau scurte – metrica era cantitativă. În versificația modernă, datorită faptului că silabele sînt accentuate sau neaccentuate, este vorba de o metrică accentuativă. Regulile metrice sînt strîns legate de natura și specificul limbii respective, iar metrica este considerată ca o structură, nu doar un mijloc de măsură. Găsindu-și justificarea tocmai în actul de creație, regulile formulate în teoria metricii constituie și un îndreptar pentru creația poetică.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÉTRIC, -Ă adj., s. f. I. 1. Adj. Care se referă la măsură (I 7), care privește metrul (II 1). Versificația dar nu este poezie. . . , ci o formă metrică. HELIADE, O. II, 141, cf. LM. Un alt mijloc de adaptare a formei la fond sînt anumite combinații metrice. IBRĂILEANU, S. L. 165. 2. S. f. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice ; totalitatea regulilor privind măsura versului; sistem de construire ritmică a versului. Cînd însă poetul voiește a-și cînta creațiunile sale, atunci este nevoit a ținea, ca și în muzică, o măsură sau un tact și iată începutul metricei. HELIADE, O. II, 141, cf. LM, ALEXI, W. ♦ (Muz. ; ieșit din uz) Ritmică. Cf. BARCIANU, V., TIM. POPOVICI, D. M. II. 1. Adj. (În sintagma) Sistem metric = sistem internațional de măsurare a lungimilor, a greutăților și a capacităților, bazat pe unități fixe care cresc și descresc din zece în zece. Va găsi cineva aici aproape cîteva table pentru trebuințele agricultorului; unele relative la sistemul metric în ființă. BREZOIANU, A. 628/25, cf. DM. 2. Adj. (În dicționarele din trecut) Care se referă la metru (I 1). Cf. POLIZU, PROT.-POP.,N. D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, V., COSTINESCU, DDRF, ALEXI, W. 3. S. f. (Mat.) Sistem de măsuri care se asociază unei mulțimi date. Cf. LTR2.Pl.: metrici, -ce. – Din fr. métrique, germ. Metrik.

Intrare: metrică (ramură a...)
metrică1 (g.-d. -i) substantiv feminin (numai) singular
  • silabație: me-tri-că info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metrică
  • metrica
plural
  • metrici
  • metricile
genitiv-dativ singular
  • metrici
  • metricii
plural
  • metrici
  • metricilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

metrică, metricisubstantiv feminin

  • 1. Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice; totalitatea regulilor privind măsura versului; sistem de construire ritmică a versului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. matematică Sistem de măsuri care se asociază unei măsuri date. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.