METRICĂ (< fr. métrique < lat. metricus < gr. metrike) Parte a poeticii care studiază totalitatea regulilor privitoare la structura ritmică a versurilor, la tehnica formală a acestora. Pentru versificația greco-latină, în care silabele se caracterizau prin cantitate – lungi sau scurte – metrica era cantitativă. În versificația modernă, datorită faptului că silabele sînt accentuate sau neaccentuate, este vorba de o metrică accentuativă. Regulile metrice sînt strîns legate de natura și specificul limbii respective, iar metrica este considerată ca o structură, nu doar un mijloc de măsură. Găsindu-și justificarea tocmai în actul de creație, regulile formulate în teoria metricii constituie și un îndreptar pentru creația poetică.