11 definiții pentru meterez


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METERÉZ, metereze, s. n. 1. Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut; val2. ♦ P. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 2. (Înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți); crenel. [Pl. și: meterezuri] – Din tc. meteris.

METERÉZ, metereze, s. n. 1. Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut; val2. ♦ P. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 2. (Înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți); crenel. [Pl. și: meterezuri] – Din tc. meteris.

meterez sn [At: N. COSTIN, L. 474 / V: (înv) mede-, ~ris, ~riz / Pl: ~e, ~uri, (înv, sm) ~i / E: tc meteriz] 1 (Mpl) Întăritură sau parte dintr-o întăritură militară din trecut Vz baricadă, fortificație 2 (Pgn; rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 3 (Înv) Parapet la partea superioară a zidurilor și turnurilor de apărare ale unei cetăți Si: crenel.

METERÉZ, metereze, s. n. (Învechit) 1. Întăritură militară de apărare, constînd dintr-un șanț și un terasament de pămînt sau un zid; fortificație, redută. în scurtă vreme, copacii fură așezați de o parte și de alta a drumului, ca niște metereze. V. ROM. noiembrie 1953, 13. Și ei stau ca și noi, ascunși după metereze. D. ZAMFIRESCU, R. 93. La metereze! La metereze! Să dați în carne! BOLLIAC, O. 145. ♦ Întăritură la stîlpii unui pod. Rîul Doamnei, umflat... poartă sloiuri mari de gheață, butuci groși și-i aruncă de meterezele podului, zguduit la fitece lovitură. DELAVRANCEA, S. 5. 2. Deschizătură într-un turn sau într-un zid de apărare al unei cetăți, prin care apărătorii puteau trage asupra dușmanului; crenel. Hei, frate portar, ieși la meterezul cuvioșiei-tale! SADOVEANU, N. P. 128. Un castel feodal cu turnuri și cu metereze. ODOBESCU, S. III 59. La porți, flăcăi! zise bătrînul. Încuieți-le și grămădiți bolovani pe ziduri. Așezați-vă toți pe la metereze. NEGRUZZI, S. I 171. – Pl. și: meterezuri (SADOVEANU, F. J. 303, GHICA, S. 16, DRĂGHICI, R. 165), (m.) meterezi (ALECSANDRI, C. 101).

METERÉZ ~e n. mil. 1) Val de pământ susținut de bârne sau nuiele și prevăzut cu mici deschizături pentru tragere. 2) Parte superioară dintr-un turn sau dintr-un zid de apărare al unei cetăți, prevăzută cu creneluri. /<turc. meteris

meterez n. întărire militară, bastion, redută: vântul, pustietății vâjăe acum prin meterezele zidurilor AL. [Turc. METERIZ].

meteréz n., pl. e și urĭ (turc. meteriz, d. ar. mitres, pl. metaris; ngr. -rízi și -risi, bg. sîrb. -riz). Vechĭ. Adăpost de unde se poate trage cu pușca saŭ cu tunu (retranșament, tranșeĭe, bastion, redută, zid fortificat). V. ocop.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meteréz s. n., pl. meteréze

meteréz s. n., pl. meteréze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

meteréz (meteréze), s. n.1. Fortificație, zid de apărare. – 2. Fantă de observare, deschizătură. – Mr. mitirize, megl. mitiriz. Tc. meteris (Șeineanu, II, 258; Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Berneker, II, 40; Lokotsch 1475), cf. ngr. μετερίζι, alb. meteris, bg., sb. meteriz. Sec. XVIII.

Intrare: meterez
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meterez
  • meterezul
  • meterezu‑
plural
  • metereze
  • meterezele
genitiv-dativ singular
  • meterez
  • meterezului
plural
  • metereze
  • meterezelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meterez
  • meterezul
  • meterezu‑
plural
  • meterezuri
  • meterezurile
genitiv-dativ singular
  • meterez
  • meterezului
plural
  • meterezuri
  • meterezurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)