11 definiții pentru crenel

CRENÉL, creneluri, s. n. 1. Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute din loc în loc, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, a unui castel sau a unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului. 2. Deschizătură îngustă în pereții unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee, prin care se pot observa mișcările inamicului și se pot executa trageri cu armament automat portativ. – Din engl. crenel. Cf. fr. créneau.

CRENÉL, creneluri, s. n. 1. Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute din loc în loc, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, a unui castel sau a unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului. 2. Deschizătură îngustă în pereții unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee, prin care se pot observa mișcările inamicului și se pot executa trageri cu armament automat portativ. – Din engl. crenel. Cf. fr. créneau.

CRENÉL, creneluri, s. n. Fiecare dintre deschizăturile făcute din distanță în distanță în lungul parapetului unui turn de apărare, al unui castel sau al unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectile asupra inamicului; deschizătură în pereții unei cazemate sau ai unui adăpost, prin care se poate observa și trage cu armament portativ. Prin ochiul de crenel Se vede-ntreaga coastă dinspre ei. CAMIL PETRESCU, V. 43. Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. Nici o lampă nu strălucea pe creasta crenelurilor. NEGRUZZI, S. II 48.

crenél s. n., pl. crenéluri

crenél s. n., pl. crenéluri

CRENÉL s. (CONSTR.) (înv.) măzgal, meterez, zimț. (~ la o cetate.)

CRENÉL s.n. 1. Deschizătură practicată într-un zid de apărare, care permite tragerea cu arma stând la adăpost de loviturile inamicului. 2. Ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificații. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. créneau].

CRENÉL s. n. 1. deschizătură într-un zid de apărare care permite tragerea cu armamentul portativ sau observarea câmpului de luptă. ◊ deschizătură între două merloane alăturate ale zidului unei cetăți. 2. ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificații. (< engl. crenel, după fr. créneau)

crenél (crenéluri), – Deschizătură îngustă în partea superioară a unui turn. Fr. créneau (pentru paralelismul inel-anneau). – Der. crenela, vb. (a pune creneluri).

CRENÉL ~uri n. 1) Deschizătură îngustă în partea superioară a zidului unei cetăți sau a unui turn de apărare prin care se urmăreau mișcările dușmanilor și se trăgeau proiectile asupra lor. 2) Deschizătură îngustă în parapetul unei tranșee sau în zidul unei fortificații, prin care se execută trageri cu arme automate. /<engl. crenel, fr. créneau


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRENÉL s. (CONSTR.) (înv.) măzgál, meteréz, zimț. (~ la o cetate.)

Intrare: crenel
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crenel crenelul
plural creneluri crenelurile
genitiv-dativ singular crenel crenelului
plural creneluri crenelurilor
vocativ singular
plural
crenel
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crenel crenelul
plural crenele crenelele
genitiv-dativ singular crenel crenelului
plural crenele crenelelor
vocativ singular
plural