12 definiții pentru crenel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crenel sn [At: NEGRUZZI, S. II, 48 / Pl: ~uri / E: fr créneau] 1 Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute la distanță egală, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, al unui castel sau al unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectile asupra inamicului. 2 Deschizătură îngustă în pereții unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee, prin care se pot observa mișcările inamicului și se poate trage cu armament automat portativ. 3 Ornament în partea superioară a unei mobile, în special în stil gotic, imitând crenelurile (1).

CRENÉL, creneluri, s. n. 1. Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute din loc în loc, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, a unui castel sau a unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului. 2. Deschizătură îngustă în pereții unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee, prin care se pot observa mișcările inamicului și se pot executa trageri cu armament automat portativ. – Din engl. crenel. Cf. fr. créneau.

CRENÉL, creneluri, s. n. 1. Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute din loc în loc, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, a unui castel sau a unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului. 2. Deschizătură îngustă în pereții unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee, prin care se pot observa mișcările inamicului și se pot executa trageri cu armament automat portativ. – Din engl. crenel. Cf. fr. créneau.

CRENÉL, creneluri, s. n. Fiecare dintre deschizăturile făcute din distanță în distanță în lungul parapetului unui turn de apărare, al unui castel sau al unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectile asupra inamicului; deschizătură în pereții unei cazemate sau ai unui adăpost, prin care se poate observa și trage cu armament portativ. Prin ochiul de crenel Se vede-ntreaga coastă dinspre ei. CAMIL PETRESCU, V. 43. Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. Nici o lampă nu strălucea pe creasta crenelurilor. NEGRUZZI, S. II 48.

CRENÉL s.n. 1. Deschizătură practicată într-un zid de apărare, care permite tragerea cu arma stând la adăpost de loviturile inamicului. 2. Ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificații. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. créneau].

CRENÉL s. n. 1. deschizătură într-un zid de apărare care permite tragerea cu armamentul portativ sau observarea câmpului de luptă. ◊ deschizătură între două merloane alăturate ale zidului unei cetăți. 2. ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificații. (< engl. crenel, după fr. créneau)

CRENÉL ~uri n. 1) Deschizătură îngustă în partea superioară a zidului unei cetăți sau a unui turn de apărare prin care se urmăreau mișcările dușmanilor și se trăgeau proiectile asupra lor. 2) Deschizătură îngustă în parapetul unei tranșee sau în zidul unei fortificații, prin care se execută trageri cu arme automate. /<engl. crenel, fr. créneau


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crenél s. n., pl. crenéluri

crenél s. n., pl. crenéluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRENÉL s. (CONSTR.) (înv.) măzgal, meterez, zimț. (~ la o cetate.)

CRENEL s. (CONSTR.) (înv.) măzgal, meterez, zimț. (~ la o cetate.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crenél (crenéluri), – Deschizătură îngustă în partea superioară a unui turn. Fr. créneau (pentru paralelismul inel-anneau). – Der. crenela, vb. (a pune creneluri).

Intrare: crenel
crenel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crenel
  • crenelul
  • crenelu‑
plural
  • creneluri
  • crenelurile
genitiv-dativ singular
  • crenel
  • crenelului
plural
  • creneluri
  • crenelurilor
vocativ singular
plural
crenel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crenel
  • crenelul
  • crenelu‑
plural
  • crenele
  • crenelele
genitiv-dativ singular
  • crenel
  • crenelului
plural
  • crenele
  • crenelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crenel

  • 1. Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute din loc în loc, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, a unui castel sau a unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24.
      surse: DLRLC
    • Nici o lampă nu strălucea pe creasta crenelurilor. NEGRUZZI, S. II 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Deschizătură între două merloane alăturate ale zidului unei cetăți.
      surse: MDN '00
  • 2. Deschizătură îngustă în pereții unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee, prin care se pot observa mișcările inamicului și se pot executa trageri cu armament automat portativ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Prin ochiul de crenel Se vede-ntreaga coastă dinspre ei. CAMIL PETRESCU, V. 43.
      surse: DLRLC
  • 3. Ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile unei fortificații.
    surse: DN

etimologie: