opțiuni
  • info

12 definiții pentru mestecăniș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MESTECĂNIȘ, mestecănișuri, s. n. Pădure de mesteceni; grup de mesteceni. – Mesteacăn + suf. -iș.

MESTECĂNIȘ, mestecănișuri, s. n. Pădure de mesteceni; grup de mesteceni. – Mesteacăn + suf. -iș.

mestecăniș sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 116 / Pl: ~uri / E: mesteacăn + -iș] 1-2 (Csc) Pădure (mică) de mesteceni Si: (rar) mestecănet (1-2), (reg) mestecăniște (1-2), mestecărie (1-2), mesteciș (1-2). 3 (Csc) Grup de mesteceni care alcătuiesc o pădurice, un crâng Si: (rar) mestecănet (3), (reg) mestecăniște (3), mestecărie (3), mesteciș (3).

MESTECĂNIȘ, mestecănișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Pădure de mesteceni. Zgomote neînțelese veneau din mestecănișurile desfrunzite. DUMITRIU, N. 184. Lumina de toamnă umplea ca de un fum auriu mestecănișul. SADOVEANU, O. II 334.

MESTECĂNIȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc mesteceni. 2) Pădurice de mesteceni. /mesteacăn + suf. ~iș

mestecăniș n. pădure de mesteacăni.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mestecăniș s. n., pl. mestecănișuri

mestecăniș s. n., pl. mestecănișuri

mestecăniș s. n., pl. mestecănișuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MESTECĂNIȘ s. mestecănet, (reg.) mestecăniște, mestecărie, mesteciș.

MESTECĂNIȘ s. mestecănet, (reg.) mestecăniște, mestecărie, mesteciș.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MESTECĂNIȘ 1. Trecătoare în N Carpaților Orientali, între culmile de S ale Obcinei M. și cele de NV ale masivului Giumalău. Face legătura între Depr. Câmpulung Moldovenesc și Depr. Dornelor. Alt.: 1.096 m. Străbătută de o cale ferată și o șosea modernizată (Vatra Dornei-Câmpulung Moldovenesc). 2. Obcina ~ V. Obcinele Bucovinei.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MESTECĂNÍȘ s. n. (Cu sens colectiv) Pădure (mică) de mesteceni (I 1); grup de mesteceni (care alcătuiesc o pădurice, un crîng); (rar) mestecănet, (regional) mestecăniște, mestecărie, mesteciș. Mă părăsi căutînd bivolița pierdută în mestecăniș. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 116, cf. COSTINESCU, LM. Iau toporul pe mînă, trec valea Corbului, o iau la deal prin mestecăniș. SĂM. III, 824. Lumina de toamnă umplea ca de un fum auriu mestecănișul. SADOVEANU, O. III, 365. O adunătură de mesteceni se numește mestecăniș. ȘEZ. XV, 84. - Pl.: (rar) mestecănișuri. V. ROM. ianuarie 1 954, 37. – Mesteacăn + suf. -iș.

Intrare: mestecăniș
mestecăniș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mestecăniș
  • mestecănișul
  • mestecănișu‑
plural
  • mestecănișuri
  • mestecănișurile
genitiv-dativ singular
  • mestecăniș
  • mestecănișului
plural
  • mestecănișuri
  • mestecănișurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mestecăniș, mestecănișurisubstantiv neutru

  • 1. Pădure de mesteceni; grup de mesteceni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mesteciș mestecănet mestecăniște mestecărie
    • format_quote Zgomote neînțelese veneau din mestecănișurile desfrunzite. DUMITRIU, N. 184. DLRLC
    • format_quote Lumina de toamnă umplea ca de un fum auriu mestecănișul. SADOVEANU, O. II 334. DLRLC
etimologie:
  • Mesteacăn + sufix -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.