mestecăniș sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 116 / Pl: ~uri / E: mesteacăn + -iș] 1-2 (Csc) Pădure (mică) de mesteceni Si: (rar) mestecănet (1-2), (reg) mestecăniște (1-2), mestecărie (1-2), mesteciș (1-2). 3 (Csc) Grup de mesteceni care alcătuiesc o pădurice, un crâng Si: (rar) mestecănet (3), (reg) mestecăniște (3), mestecărie (3), mesteciș (3).