18 definiții pentru mestecă / mestec mestec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÉSTECĂ, mesteci, s. f. (Bot.; reg.) Răsfug. [Var.: méstec s. m.] – Din mesteca1.

MÉSTECĂ, mesteci, s. f. (Bot.; reg.) Răsfug. [Var.: méstec s. m.] – Din mesteca1.

mestecă1 sf [At: PAMFILIE, I. C. 250 / V: meastic s, ~tea, mes~, ~tică, (reg) ~tec s / E: ngr μαστίϰη , pad mesteca1] 1 (Pop) Rășină de brad netopită sau fiartă, galbenă ca ceara și dulce, care se mestecă în gură sau se mănâncă. 2 (Reg) Pastă făcută din chițion.

mestecă2 sf [At: SANDU-ALDEA, U. P. 163 / V: mestec s (A și: mestec) / Pl: ~eci / E: mesteca1] (Bot; reg) Răsfug (Chondrilla juncea).

MESTÉCĂ s. f. (Și în forma mestec) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpini lungi și flori galbene, care crește în locuri pietroase; tulpina ei secretă un latex care la aer se întărește și se întrebuințează ca gumă de mestecat; răsfug (Condrillo juncea). Tufe de mestecă se deslușeau prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 163. Foaie verde de mestec, Gheorghieș fecior de grec. ȘEZ. III 58. – Variantă: mestéc s. m.

méstecă (vest) saŭ -ícă (est) f., pl. ĭ (d. mestec 3). O buruĭană cu florĭ albastre și care servește la legat snopiĭ. Cînd o frîngĭ dă un fel de lapte care se încheagă și pe care copiiĭ il mestecă’n gură.

MÉSTEC s. m. v. mestecă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

méstecă/méstec (reg.) s. f. / s. m., pl. mésteci

méstecă s. f. /méstec s. m., pl. mésteci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

méstecă1, s.f. (pop.) 1. rășină de brad, galbenă și dulce, care se mestecă sau se mănâncă. 2. pastă de chițion.

méstecă2, mésteci, s.f. (reg.) 1. boală contagioasă a oilor și caprelor, care le oprește secreția laptelui; răsfugă. 2. boală contagioasă la om și animale; răsfugă, dalac, bubă-neagră, cărbune, antrax. 3. plantă erbacee cu flori galbene folosită ca medicament împotriva bolilor amintite; răsfug.

Intrare: mestecă / mestec
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mestecă
  • mesteca
plural
  • mesteci
  • mestecile
genitiv-dativ singular
  • mesteci
  • mestecii
plural
  • mesteci
  • mestecilor
vocativ singular
plural
mestec1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mestec
  • mestecul
  • mestecu‑
plural
  • mesteci
  • mestecii
genitiv-dativ singular
  • mestec
  • mestecului
plural
  • mesteci
  • mestecilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mestecă / mestec mestec

  • 1. botanică regional Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpini lungi și flori galbene, care crește în locuri pietroase; tulpina ei secretă un latex care la aer se întărește și se întrebuințează ca gumă de mestecat (Condrillo juncea).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răsfug attach_file 2 exemple
    exemple
    • Tufe de mestecă se deslușeau prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 163.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde de mestec, Gheorghieș fecior de grec. ȘEZ. III 58.
      surse: DLRLC

etimologie: