MERINOS s. n., adj. invar. 1. S. n. Rasă de oi cu lână creață, moale, foarte fină, de culoare albă. 2. Adj. invar. (Despre lână) Care este obținută de la oi merinos (1). ♦ (Substantivat) Lână obținută de la oile merinos (1). 3. S. n. Stofă fabricată din lână merinos (2). – Din fr. mérinos.

merinos, ~oasă [At: AR (1829), 56/19 / A și: merinos / Pl: (înv, 4-5) ~oși, ~oase / E: fr mérinos] 1-2 si, ain (Rasă de oi) cu lână creață, moale și fină, de culoare albă. 3 ain (D. lână) Care este obținută de la oi merinos (1). 4-5 s, a (Stofă) din lână merinos (3).

MERINOS, -OASĂ, merinoși, -oase, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Oaie sau rasă de oi) cu lână creață, moale, foarte fină, de culoare albă. 2. Adj. (Despre lână) Care este obținută de la oi merinos (1). ♦ (Substantivat) Lână obținută de la oile merinos (1). 3. S. n. invar. Stofă fabricată din lână merinos (2). – Din fr. mérinos.

MERINOS adj. invar. (În expr.) Oaie merinos = oaie cu lîna albă, fină, moale, ondulată și deasă. Vorbim de oi merinos. SADOVEANU, A. E. 131. Lînă merinos = lîna unei astfel de oi. (Eliptic) Cît îi șede de frumos Cu șalvari de merinos! ALECSANDRI, T. 81. ♦ (Substantivat) Rasa acestor oi.

merinos n. 1. oaie de rasă spaniolă cu lâna subțire și creață; 2. lâna oii și stofa făcută dintr’însa: cu șalvari de merinos AL.

*merinós n., pl. urĭ (fr. mérinos [de unde și turc. merinos], care e sp. merino, pl. merinos, adj. care califică un fel de berbecĭ spaniolĭ care vara pasc în munțĭ, adică nomazĭ). Berbece de rasă spaniolă. Postav din lîna acestor berbecĭ. V. spanc.

merinos² s. n.

merinos² s. n.

merinos adj. invar., s. n. invar.

MERINÓS (< fr.) subst., adj. invar. 1. Subst. Rasă de oi de talie mijlocie, producătoare de lână fină; masculii au capul masiv, coarnele bine dezvoltate. Pielea formează în jurul gâtului o salbă de cute caracteristice („cravate”). ◊ M. de Palas = rasă de ovine crescută pentru lână și carne, creată în stațiunea experimentală Palas din Dobrogea. Se caracterizează printr-o producție ridicată (în medie c. 9 kg de lână, cu recordul de 22,4 kg) și o mare finețe a lânii (diametrul firului 20-24μ). 2. Adj. invar. (Despre lână) Care este obținută de la rasa de oi m. (1).

MERINÓS, -OÁSĂ subst., adj. (Astăzi invar., în forma merinos) 1. S. m. și f., adj. (Oaie sau rasă de oi) cu lînă creață, moale și fină, de culoare albă. Oile numite metis s-au născut din unirea merinosului cu huros. AR (1 829), 56²/19. Din toate soiurile, acel merinos de origine din Spania are cea mai supțire lînă. ER 65^v/9. Merinos spaniolești. FILIPESCU, D. II, 82/6. Creșterea oilor merinoase. CALENDAR (1858), 25/7. Înmulțirea oilor merinoase. I. IONESCU, D. 172. Cea mai fină lÎnă e dată de merinosul electoral, avînd grosimea între 13-31 microni. IONESCU-MUSCEL, FIL. 405, cf. CHEST. V 67/32, 46. Vorbim de oi merinos. SADOVEANU, A. L. 131. Folosirea intensă a acestui material de producție prin introducerea insămîțărilor artificiale a determinat schimbarea structurii între rase în favoarea rasei merinos. SCÎNTEIA, 1 963, nr. 5 782. 2. Adj. (Despre lînă) Care este obținut de la oi merinos (1). Lînă merinos sub formă de fibre, semitorturi, fire și țesături. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 24. 3. Subst. Stofă fabricată din lînă merinos. Cît îi șede de frumos Cu șalvari de merinos! ALECSANDRI, T. 81, cf. HEM. 1228. – Accentuat și: mérinos. – Pl.: merinoși,. -oase. – Din fr. mérinos.