MERINÓS, -OÁSĂ subst., adj. (Astăzi invar., în forma merinos) 1. S. m. și f., adj. (Oaie sau rasă de oi) cu lînă creață, moale și fină, de culoare albă. Oile numite metis s-au născut din unirea merinosului cu huros. AR (1 829), 56²/19. Din toate soiurile, acel merinos de origine din Spania are cea mai supțire lînă. ER 65^v/9. Merinos spaniolești. FILIPESCU, D. II, 82/6. Creșterea oilor merinoase. CALENDAR (1858), 25/7. Înmulțirea oilor merinoase. I. IONESCU, D. 172. Cea mai fină lÎnă e dată de merinosul electoral, avînd grosimea între 13-31 microni. IONESCU-MUSCEL, FIL. 405, cf. CHEST. V 67/32, 46. Vorbim de oi merinos. SADOVEANU, A. L. 131. Folosirea intensă a acestui material de producție prin introducerea insămîțărilor artificiale a determinat schimbarea structurii între rase în favoarea rasei merinos. SCÎNTEIA, 1 963, nr. 5 782. 2. Adj. (Despre lînă) Care este obținut de la oi merinos (1). Lînă merinos sub formă de fibre, semitorturi, fire și țesături. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 24. 3. Subst. Stofă fabricată din lînă merinos. Cît îi șede de frumos Cu șalvari de merinos! ALECSANDRI, T. 81, cf. HEM. 1228. – Accentuat și: mérinos. – Pl.: merinoși,. -oase. – Din fr. mérinos.