16 definiții pentru mercantilism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MERCANTILISM s. n. 1. Spirit negustoresc, interes comercial; (peior.) preocupare, tendință de a câștiga bani prin orice mijloace. 2. Prima teorie economică modernă (sec. XV-XVIII) în țările europene (îndeosebi în Anglia și Franța) a cărei problemă esențială o constituie găsirea celor mai adecvate mijloace de creștere a avuției naționale a unei țări, reprezentată numai de banii din metale prețioase. – Din fr. mercantilisme.

mercantilism sm [At: HASDEU, I. C. I, 199 / E: fr mercantilisme] 1 (Liv) Spirit negustoresc. 2 Interes comercial. 3 (Prt) Tendință, preocupare de a câștiga bani cu orice preț și prin orice mijloace. 4 (Ecp) Doctrină economică, apărută la începutul dezvoltării capitalismului, bazată pe principiul că avuția socială rezidă în acumularea metalelor prețioase și a stocului monetar intern.

MERCANTILISM s. n. 1. (Livr.) Spirit negustoresc, interes comercial; (peior.) preocupare, tendință de a câștiga bani prin orice mijloace. 2. Doctrină economică din sec. XV-XVIII, bazată pe principiul că avuția socială rezidă în acumularea metalelor prețioase și a stocului monetar intern. – Din fr. mercantilisme.

MERCANTILISM s. n. Doctrină economică apărută la începutul dezvoltării capitalismului, care pretindea, în mod greșit, că la baza bunăstării unei țări nu stă producția, ci dezvoltarea schimbului de mărfuri și acumularea capitalului bănesc.

MERCANTILISM s.n. 1. Doctrină economică și politică practicată de o serie de țări europene în sec. XV-XVIII. 2. Spirit negustoresc. [< fr. mercantilisme, cf. it. mercantilismo].

MERCANTILISM s. n. 1. doctrină economică practicată de o serie de țări europene în sec. XV-XVIII, care considera că avuția socială rezidă în acumularea de bani. 2. spirit negustoresc, comercial; preocupare de a câștiga bani prin orice mijloace. (< fr. mercantilisme)

MERCANTILISM n. 1) Doctrină economică, apărută la începutul dezvoltării capitalismului, conform căreia avuția statului era identificată cu banii și cu metalele prețioase, iar sursa principală a veniturilor era considerată circulația mărfurilor. 2) Caracter mercantil. /<fr. mercantilisme

mercantilism n. spiritul comerțului, dispozițiune de a trata din punctul da vedere al profitului.

*mercantilízm n. Acțiunea de a trata toate ca marfă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MERCANTILISM TIMPURIU s. (EC.) sistem monetar.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MERCANTILÍSM (< fr.) s. n. Prima teorie economică modernă, dominantă între anii 1500 și 1800 în țările europene, îndeosebi în Anglia și Franța, a cărei problemă esențială a constituit-o găsirea celor mai adecvate mijloace de creștere a avuției naționale a unei țări, reprezentată numai de banii din metale prețioase (aur și argint). Mijlocul de sporire a avuției naționale, preconizat de m., l-a constituit creșterea producției și exportului, limitarea importurilor și acumularea de bani din metale prețioase, rezultați în urma realizării unei balanțe comerciale excedentare. M. a pus bazele politicii externe sub forma protecționismului vamal. Reprezentanți: J. Bodin, Th. Munn, Th. Gresham ș.a.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MERCANTILISM s. n. 1. (Livresc) Spirit negustoresc, interes comercial ; (peiorativ) tendință, preocupare de a cîștiga bani cu orice preț și prin orice mijloace. Spuneau din mercantilism că acolo nu locuiește nimen., HASDEU, C. I, 199, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Opera sa constituie un magistral act de acuzare împotriva mercantilismului, împotriva societății capitaliste. V. ROM. ianuarie, 1 954, 277. 2. (Ec. pol.) Doctrină economică (apărută la începutul dezvoltării capitalismului) bazată pe principiul că avuția socială rezidă în acumularea metalelor prețioase și a stocului monetar intern. Sensul mercantilismului epocii lui Colbert. CONTEMP. 1948, nr. 111,4/5. Mercantilismul se baza pe ideea de dominare și imperialism. ib. - Din fr. mercantilisme.

Intrare: mercantilism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mercantilism
  • mercantilismul
  • mercantilismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mercantilism
  • mercantilismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mercantilismsubstantiv neutru

  • 1. livresc Spirit negustoresc, interes comercial. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. peiorativ Preocupare, tendință de a câștiga bani prin orice mijloace. DEX '09 MDN '00
  • 2. Prima teorie economică modernă (secolele XV-XVIII) în țările europene (îndeosebi în Anglia și Franța) a cărei problemă esențială o constituie găsirea celor mai adecvate mijloace de creștere a avuției naționale a unei țări, reprezentată numai de banii din metale prețioase. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.