25 de definiții pentru membru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

membru [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 172 / V: (înv) ~ro sn, ~ron sm / Pl: ~ri, ~re, (rar; sn) ~uri / E: lat membrum, fr membre, it membro] 1 smf Persoană care face parte dintr-o colectivitate organizată. 2 smf Fiecare dintre persoanele sau unitățile care alcătuiesc o grupare sau o organizație socială, politică, culturală etc., considerată în raport cu aceste organizații Si: (înv) mădular (7). 3 sn Fiecare dintre părțile exterioare articulate ale trupului omului sau al animalului, care formează organ cu rol important în îndeplinirea unor funcții de relație Si: (îvp) mădular (1). 4 sn (La oameni; îs) ~ superior (sau toracic) Mână. 5 sn (La oameni; îs) ~ inferior (sau abdominal) Picior. 6 sn (Rar) Cap. 7 sn (Șîs ~ viril) Penis. 8 sm, (rar) sn Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice. 9 sm, (rar) sn Fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 10 sn (Lin) Fiecare dintre părțile unei propoziții, ale unei fraze sau ale unei perioade.

MÉMBRU, -Ă, membri, -e, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Adesea la pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊ Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. Membru superior = mână. Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular. 3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din lat. membrum, fr. membre.

MÉMBRU, -Ă, membri, -e, subst. 1. S. n. (Adesea la pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊ Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. Membru superior = mână. Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular. 3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din lat. membrum, fr. membre.

MÉMBRU2, MÉMBRĂ, membri, membre, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o organizație socială, politică, culturală sau dintr-o asociație, alianță etc. Existența comitetului și numele membrilor trebuie a rămîne secrete. GHICA, A. 461. Dascăle Macovei... tu care ești membrul Societății geografice din Podul Iloaiei, trebuie să cunoști partea asta de lume. ALECSANDRI, T. I 425. ◊ Membru activ v. activ.

MÉMBRU1, (1, 3) membre, s. n., (2) membri, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Organ al omului (mînă, picior) și al unor animale (picior, labă, aripă), care servește la îndeplinirea funcțiilor de relație și este legat printr-o articulație de trunchiul corpului; mădular. Animalele, inclusiv maimuțele, se sprijină în mers pe cele 4 membre. ANATOMIA 151. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci și rotunde. EMINESCU, N. 11. ◊ Membru superior = mînă. Comparînd membrele superioare ale omului cu membrele anterioare ale celorlalte animale, se observă la om o mobilitate mare a încheieturilor. ANATOMIA 152. Membru inferior = piciorul omului. Aceleași părți principale le întîlnim și la membrele inferioare. ANATOMIA 146. 2. Fiecare dintre cele două părți ale unei relații care leagă două expresii matematice. Numărul scris la stînga semnului «-» se numește membrul întîi, iar cel scris la dreapta acestui semn se numește membrul al doilea. ♦ Fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 3. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. Deplasarea unor membre ale frazei le dă acestora o anumită independență. VIANU, S. 120.

MÉMBRU, -Ă s.m. și f. Cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc. [< lat. membrum, cf. fr. membre].

MÉMBRU s.n. 1. Denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale; mădular. ◊ Membru viril = penis. 2. (Mat.) Fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații, separate prin semnul egalității. ♦ Fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții. 3. Fiecare parte a unei propoziții, a unei fraze sau a unui period. [Pl. -re, (2, s.m.) -ri. / < lat. membrum, cf. fr. membre].

MÉMBRU, -Ă I. s. m. f. cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc. II. s. n. 1. denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale. ♦ ~ viril = penis. 2. fiecare parte a unei propoziții, fraze sau a unui period. III. s. m. fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații. ◊ fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții. (< lat. membrum, fr. membre)

mémbru, -ă s. m. f. Membru de partid ◊ „A.C. are defectul că «nu e membru» [al partidului de guvernământ].” Lupta 7 XI 95 p. 3

MÉMBRU2 ~i m. 1) Persoană considerată ca fiind parte componentă a unei comunități. 2) Unitate, organizație sau stat, luat ca parte componentă (a unei organizații, asociații sau alianțe). 3) Parte a unei ecuații sau inegalități matematice. /<lat. membrum, fr. membre

MÉMBRU1 ~e n. 1) Parte articulată a corpului uman și al unor animale, care servește la deplasare sau la simțire. * ~ superior mână. ~ inferior picior. 2) Organ genital masculin; penis. /<lat. membrum, fr. membre

membru n. și m. 1. partea corpului ce ține de trunchiul animal: brațele și picioarele; 2. fig. fiecare din persoanele cari compun o societate sau o familie: membru al Academiei; 3. fiecare parte a unui period sau a unei fraze; 4. fiecare din cele două părți ale unei ecuațiuni separate prin semnul egalității.

*mémbru n., pl. e (lat. membrum). Mădular, dependență a unuĭ corp: mînile și picĭoarele îs membre ale corpuluĭ. Fig. Fie-care parte a unuĭ period orĭ uneĭ fraze. Fie-care parte separată pin semnu egalitățiĭ într’o ecŭațiune. S. m. (fem. membră, ca șefă). Fie-care persoană din care se compune o societate, o familie: membriĭ Academiiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mémbru1 (persoană, parte a unei expresii matematice) s. m., art. mémbrul; pl. mémbri, art. mémbrii

mémbru2 (anat.) s. n., art. mémbrul; pl. mémbre

mémbru (anat., lingv.) s. n., art. mémbrul; pl. mémbre

mémbru (persoană, parte a unei expresii matematice) s. m., art. mémbrul; pl. mémbri, art. mémbrii

cárte de mémbru s. f. + prep. + s. m.

mémbră s. f., g.-d. art. mémbrei; pl. mémbre

cárte de mémbru s. f. + prep. + s. m.

mémbră (persoană) s. f., g.-d. art. mémbrei; pl. mémbre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÉMBRU s. 1. (ANAT.) mădular, (fam.) ciolan. (~ al corpului.) 2. (ANAT.) membru inferior v. picior; membru superior v. mână. 3. v. penis. 4. (înv.) mădular. (~ al unei societăți.)

MEMBRU s. 1. (ANAT.) mădular, (fam.) ciolan. (~ al corpului.) 2. (ANAT.) membru inferior = picior, (pop., fam. și depr.) crac, (pop.) labă, (reg.) gionat, (prin Bucov.) boldan; membru superior = mînă, (înv. și reg.) brîncă. 3. (ANAT.) penis, (înv. și pop.) mădular, (pop.) sulac, (înv. și reg.) pasăre, (reg.) mătărîngă, pistol, (arg.) coinac, sulă, șarpe, ștremeleag. 4. (înv.) mădular. (~ al unei societăți.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

membru (strat.), (engl.= member) unitate litostratigrafică, conformă codului Hedberg, de ordin inf. formațiunii și sup. stratului. M. poate fi delimitat, în cadrul formațiunii, prin limite clare și trăsături litologice distincte: compoziție, culoare, duritate etc. El poate fi numit formal printr-o denumire geografică.

Intrare: membru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • membru
  • membrul
  • membru‑
plural
  • membri
  • membrii
genitiv-dativ singular
  • membru
  • membrului
plural
  • membri
  • membrilor
vocativ singular
plural
membru (neutru) substantiv neutru
  • silabație: mem-bru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • membru
  • membrul
  • membru‑
plural
  • membre
  • membrele
genitiv-dativ singular
  • membru
  • membrului
plural
  • membre
  • membrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)