MEMBRÁNĂ s. f. 1. (Învechit) Pergament (pentru scris). S-au scris și s-au dat lor și acest patriarșesc, sobornicesc și adevărată scrisoare în membrană, adecă în cojnecă, scrisă (a. 1702). IORGA, S. D. XXI, 88. Lexicon latinesc, manuscript pre memvrană de la anul 1158. GOLESCU, Î. 116. Era tipărită cu slove de aur într-o membrană in-folio. CR (1829), 121^z/7. Am văzut acolo un antic evangheliar, scris în Ungro-Vlachia de propria mînă a sîntului Nicodem, cu nește caractere de o finețe admirabilă, în limba slavică, pe o frumoasă membrană, împodobită cu argint. ap. HASDEU, I. C. I, 145. Sta așezată, printre hrisoave pe membrană și printre felurite pitace domnești, pecetia cu care doamna . . . însemna numele său. ODOBESCU, S. I, 131. 2. (De obicei urmat de determinări) Nume generic pentru țesuturile animale subțiri și suple, cu aspect de foiță, lamă sau pînză fină, foarte deosebite ca structură, care căptușesc, îmbracă, susțin, separă sau formează anumite organe sau părți ale organelor ; (familiar) piele subțire, pieliță. Dinapoie aceștii membrane au piele esti. . . timpanu [la ureche]. AMFILOHIE, G. F. 273^v/11. Membrana sau pelița din lontru a nărilor. ÎNVĂȚĂTURĂ, 88/4. Membrană, parte supțirică și nervoazî a trupului jivinei. VÎRNAV, L. 137^v/18. Pentru că au trebuință a înota. . . degetele lor sînt unite cu olaltă membrană și le sînt ca două minunate lopeți. PLEȘOIANU, C. 44/20. Înfocarea cea mare a membranilor mucoasă a stomahului. AR (1830), 433¹/42. Starea membranelor mucoase a stomahului. ALBINEȚ, M. 174/10. Acest act de vedere este o lucrare fizică numai pînă la ieșirea imaginilor pe membrană retinei.. BARASCH, M. III, 20/23. Liliacul. . . ziua se ascunde în găuri întunecoase și în peșteri, atîrnîndu-se prin unghiile sale cele ascuțite, cari sînt acoperite de membrane lungi ca o manta. id. N. 248. Membrane pituitare. L. M. Sub retină se află membrana hialoidă care este perfect transparentă. PONI, F. 391. Acest conduct este înfundat prin o pieliță (membrană), numită timpan sau toba urechii. BIANU, D. S. 765. Membranele sinoviale. . . se continuă pe nesimțite cu cartilagiul (zgîrciul). ENC. VET. 23. Cînd un copil se naște, dacă are un fel de membrană subțire pe cap. . . H IV 76. ◊ Falsă membrană v. f a l s. ♦ Țesut subțire vegetal, format din una sau mai multe pături celulare suprapuse, foarte coerente, care acoperă, separă sau leagă unele părți ale plantei. V. e p i d e r m ă, e p i c a r p, p i e l i ț ă. În timpul secerișului, se văd, deasupra ovarului, pungile (membranele) goale ale anterelor. SANDU-ALDEA, S. 92. Grăunciorul de polen. . . este învelit într-o membrană groasă. BOTANICA, 69. Marginile [pălăriei]. . ., dacă ciuperca este prea tînără, sînt legate printr-o subțire membrană de picior. H IV 70. ♦ Diferențiere protoplasmatică sau celulozică, ce învelește și limitează celula animală sau vegetală. O celulă. . . cînd se divide, membrana despărțitoare dintre celulele rezultate este paralelă cu suprafața acestui organ. BOTANICA, 30. 3. (Fiz.) Corp subțire și foarte flexibil care, intrînd ușor în vibrație și putînd produce sau transmite sunete, se întrebuințează la telefon, microfon, patefon și la alte aparate acustice sau de percuție. V. d i a f r a g m ă. Datorită elasticității lor, membranele pot fi folosite de exemplu ca organ de comandă a organului de închidere la unele regulatoare de presiune. LTR². Acul sistemului de reproducere urmărește curba înregistrată și obligă membrana diafragmei sau a difuzorului să vibreze după aceeași lege. CIȘMAN, FIZ. II, 67. ♦ Placă sau foiță subțire care separă două medii; s p e c. (adesea determinat prin „semipermeabilă”) corp subțire semipermeabil folosit pentru a permite difuziunea substanței solvante, d i a f r a g m ă s e m i p e r m e a b i l ă. Prin osmoză se înțelege difuziunea unei substanțe solvante printr-o membrană acoperită de amîndouă părțile de dizolvant. MACAROVICI, CH. 68, cf. 153. – Pl.: membrane. – Și: (învechit, 1) memvránă s. f. – Din lat. membrana, it. membrana, fr. membrane. – Memvrană < ngr. μεμβράνα.