opțiuni
  • info

13 definiții pentru meloman

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELOMAN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din fr. mélomane.

MELOMAN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. – Din fr. mélomane.

meloman, ~ă smf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr mélomane] 1-2 Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică).

MELOMAN, -Ă, melomani, -e, s. m. și f. Persoană care iubește cu pasiune muzica. Meloman pătimaș, fluiera toate operele pe care le învățase în tinerețe. BART, E. 172. Divin era concertul... Iar eu, ca Ludwig, melomanul, în sală singur spectator. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 38.

MELOMAN, -Ă s.m. și f. Iubitor (pasionat) de muzică. [< fr. mélomane].

MELOMAN, -Ă s. m. f. iubitor (pasionat) de muzică (clasică); muzicoman. (< fr. mélomane)

MELOMAN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care manifestă mare pasiune pentru muzică. /<fr. mélomane

meloman m. cel ce iubește cu pasiune muzica.

*melomán, -ă s. și adj. (compus d. vgr. mélos, cîntec, și -man. V. man). Care ĭubește cu pasiune muzica.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

meloman s. m., pl. melomani

meloman s. m., pl. melomani

meloman s. m., pl. melomani

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MELO-2 „muzică, melodie”. ◊ gr. melos „cîntec, melodie” > fr. mélo-, germ. id., engl. id. > rom. melo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care nu suferă muzica; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de muzică; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană pasionată de muzică; ~manie (v. -manie), s. f., dragoste excesivă pentru muzică; ~pee (v. -pee), s. f., ansamblu de reguli referitoare la cînt și la arta declamației la vechii greci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a muzicii în terapeutică; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere a notelor muzicale prin utilizarea unui material tipografic mobil.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MELOMÁN, -Ă s. m. și f. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Dar dacă muzica se auzea relativ des și melomanii greco-români de pe acele timpuri erau satisfăcuți, „teatrul” nu putea fi o distracție de toate zilele. IORGA, L. II, 34. Divin era concertul, gratis și fără de compozitor! Iar eu, ca Ludvvig, melomanul, în sală singur spectator. ANGHEL-IOSIF, C. M. II, 38. Meloman pătimaș, fluiera toate operele pe care le învățase în tinerețe. BART, E. 172, cf. 51. Era un meloman cunoscut, nelipsit de la nici un concert răsunător. V. ROM, iulie 1954, 20. - Pl.: melomani, -e. – Din fr. mélomane.

Intrare: meloman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meloman
  • melomanul
  • melomanu‑
plural
  • melomani
  • melomanii
genitiv-dativ singular
  • meloman
  • melomanului
plural
  • melomani
  • melomanilor
vocativ singular
  • melomanule
  • melomane
plural
  • melomanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meloman, melomanisubstantiv masculin
melomană, melomanesubstantiv feminin

  • 1. Persoană căreia îi place mult muzica (în special cea clasică) și o înțelege. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX DETS
    sinonime: muzicoman
    • format_quote Meloman pătimaș, fluiera toate operele pe care le învățase în tinerețe. BART, E. 172. DLRLC
    • format_quote Divin era concertul... Iar eu, ca Ludwig, melomanul, în sală singur spectator. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.