15 definiții pentru melița


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.

melița1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ința, ~leța, (cscj) ~leți / Pzi: meliț, (reg) ez / E: meliță] 1 vt (C. i. părțile lemnoase ale tulpinilor de in sau de cânepă topite) A zdrobi cu melița pentru a alege fuiorul prin înlăturarea puzderiilor. 2 vt (Fig) A snopi în bătaie. 3 vi (Fig; șîe a ~ cu gura, a ~ din gură) A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, a trăncăni. 4 (Fam; îe) Îi ~ță gura Se zice despre un om care vorbește repede.

melița2 v vz amenința

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la cînepă, in etc.) A zdrobi cu melița, după topire, părțile lemnoase ale tulpinii de cînepă sau de in pentru a alege fuiorul și a înlătura puzderiile. [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perii, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. Ș-am cules-o [cînepa], Ș-am uscat-o, Ș-am topit-o, Ș-am melițat-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. 2. Tranz. Fig. A bate strașnic pe cineva, a snopi (în bătaie). Atuncea ea unde n-au început să-l îmblătească și să-l melițe. SBIERA, P. 198. 3. Intranz. Fig. (Uneori determinat prin «cu gura») A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. Țața Niculina nu mai ostenea melițînd cu gura, în dreapta și în stîngă, și ajutîndu-se și cu mîinile. PAS, Z. I 89. Dimineața, după ce pornesc gospodarii la lucru, femeile ies la porți, se strîng pe podețe și încep a melița. SADOVEANU, O. VII 312. Meliți mereu... Vorbești prostii și nu te ascultă nimeni. ARDELEANU, D. 163.

A MELIȚÁ méliț tranz. (cânepa sau inul) A prelucra cu melița. /Din meliță

melițà v. 1. a sfărâma inul sau cânepa cu melița; 2. fam. a bate strașnic. [Tras din meliță).

melinița v vz melița1

2) méliț și -éz, a v. tr. (d. meliță). Sfărîm cînepa saŭ inu cu melița. Fig. Fam. Bat strașnic. Bleotocăresc, trăncănesc, flecăresc, vorbesc mult: toată ziŭa melița din gură. Dos. Clipesc (adică „mișc des pleoapele”).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

melițá (a ~) vb., ind. prez. 3 méliță

melițá vb., ind. prez. 1 sg. méliț, 3 sg. și pl. méliță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MELIȚÁ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

melița vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

melițá, melițez, vb. tranz. – 1. A lovi, a îmblăti. 2. A sta cu gura pe cineva, a certa, a striga la cineva: „Atunci om sări amândouă cu gura pe el, și-atâta l-om melița și l-om blăstăma până ce ne-a face pe voie” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 65). – Din meliță (Șăineanu, DEX, MDA).

Intrare: melița
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • melița
  • melițare
  • melițat
  • melițatu‑
  • melițând
  • melițându‑
singular plural
  • meliță
  • melițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meliț
(să)
  • meliț
  • melițam
  • melițai
  • melițasem
a II-a (tu)
  • meliți
(să)
  • meliți
  • melițai
  • melițași
  • melițaseși
a III-a (el, ea)
  • meliță
(să)
  • melițe
  • melița
  • meliță
  • melițase
plural I (noi)
  • melițăm
(să)
  • melițăm
  • melițam
  • melițarăm
  • melițaserăm
  • melițasem
a II-a (voi)
  • melițați
(să)
  • melițați
  • melițați
  • melițarăți
  • melițaserăți
  • melițaseți
a III-a (ei, ele)
  • meliță
(să)
  • melițe
  • melițau
  • melița
  • melițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

melița

  • 1. tranzitiv A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perie, îl torc. DRĂGHICI, R. 78.
      surse: DLRLC
    • Ș-am cules-o [cânepa], Ș-am uscat-o, Ș-am topit-o, Ș-am melițat-o. PĂSCULESCU, L. P. 147.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A bate strașnic pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: snopi un exemplu
      exemple
      • Atuncea ea unde n-au început să-l îmblătească și să-l melițe. SBIERA, P. 198.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Țața Niculina nu mai ostenea melițînd cu gura, în dreapta și în stînga, și ajutîndu-se și cu mîinile. PAS, Z. I 89.
      surse: DLRLC
    • Dimineața, după ce pornesc gospodarii la lucru, femeile ies la porți, se strîng pe podețe și încep a melița. SADOVEANU, O. VII 312.
      surse: DLRLC
    • Meliți mereu... Vorbești prostii și nu te ascultă nimeni. ARDELEANU, D. 163.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • meliță
    surse: DEX '98 DEX '09