14 definiții pentru melesteu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

melesteu sn [At: ALECSANDRI, T. 552 / V: ~eșt~, (pmz) mesteleu, meșteleu / Pl: -eie / E: melestui] 1 (Trs) Râșniță. 2 (Trs) Una dintre roțile morii de vânt. 3 (Reg) Făcăleț pentru mestecat mămăliga. 4 (Pop; îe) A linge ~l A fi foarte zgârcit. 5 (îf meleșteu) Vergea de întins aluatul Si: sucitor. 6 (Reg; dep) Om care vorbește greu, încurcând vorbele. 7 (Reg; dep) Om care merge urât.

MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).

MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).

MELESTÉU, melesteie, s. n. (Regional) Făcăleț. Curăță bine și melesteul, Culai; văd că prinde a se înfiera apa în ceaun. SADOVEANU, N. F. 70. Culeșerul sau melesteul. CREANGĂ, P. 150. Ce-aș mai rîde, rîde, zău, De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat. ALECSANDRI, T. 552.

MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Magh. mállasztó.

MELESTÉU ~ie n. pop. Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; făcăleț; mestecător. /v. a melestui

melesteu n. făcăleț. [Origină necunoscută].

melestéŭ n., pl. eĭe (cp. cu melestuĭesc și cu ung. menesztö, cĭomag. V. și Dac. 3, 722). Nord. Făcăleț.

meleșteu sn vz melesteu

mesteleu sn vz melesteu

meșteleu sn vz melesteu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

melestéu (reg.) s. n., art. melestéul; pl. melestéie

melestéu s.n., art. melestéul; pl. melestéie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MELESTÉU s. v. făcăleț, râșniță, sucitor, vergea.

melesteu s. v. FĂCĂLEȚ. RÎȘNIȚĂ. SUCITOR. VERGEA.

Intrare: melesteu
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • melesteu
  • melesteul
  • melesteu‑
plural
  • melesteie
  • melesteiele
genitiv-dativ singular
  • melesteu
  • melesteului
plural
  • melesteie
  • melesteielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)