melesteu sn [At: ALECSANDRI, T. 552 / V: ~eșt~, (pmz) mesteleu, meșteleu / Pl: -eie / E: melestui] 1 (Trs) Râșniță. 2 (Trs) Una dintre roțile morii de vânt. 3 (Reg) Făcăleț pentru mestecat mămăliga. 4 (Pop; îe) A linge ~l A fi foarte zgârcit. 5 (îf meleșteu) Vergea de întins aluatul Si: sucitor. 6 (Reg; dep) Om care vorbește greu, încurcând vorbele. 7 (Reg; dep) Om care merge urât.