MEHTUP s. n. (Turcism învechit) Scrisoare oficială; adresă. Au scris la hanul mictiup cu mare mulțămită. AXINTE URICARIUL, LET. II, 151/7, cf. 146/10. Dînd ușeriul mehtupul și darurile de cătră domnu pașii, s-au bucurat și domnului încă i-au venit mehtup de cătră pașa cu mulțămire. GHEORGACHI, CER. (1 762), 308. Pecetluia peșchișul și mehtupul și le triimetea la Neculachi Suțul și-i scria să le dee la cutare și să-i scoată răspunsul (sfirșitul sec. XVIII). LET. III, 262/22. Tălmăcirea mehtupului prea înălțatului vezir (sfîrșitul sec. XVIII). CAT. MAN. I, 8. Îndată au scris Pasvandului mehtup, să iasă din cetate afară după porunca împăratului. DIONISIE, C. 189. Să faceți mehtup către muhafizii serhaturilor după marginea Dunării, ca să vă dea ajutorul trebuincios. FILIMON, O. I, 247, cf. I. BRĂESCU, M. 68. Pl.: mehtupuri. – Și: mictiúp s. n. – Din tc. mektub.