MEGLENOROMÂN, -Ă, meglenoromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen. 2. Adj. Care aparține meglenoromânilor (1) sau limbii lor, privitor la meglenoromâni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de meglenoromâni și care reprezintă un dialect al limbii române. – Meglen (n. pr.) + român.

meglenoromân, ~ă [At: DR III, 197 / Pl: ~i, ~e / E: Meglen + român] 1 smf Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen. 2 smp Populație romanică din Meglen. 3-4 a Care aparține (meglenoromânilor (2) sau) limbii vorbite de ei. 5-6 a Referitor (la meglenoromâni (2) sau) la limba vorbită de ei. 7 sf (Șîs dialect ~) Dialect al limbii române vorbit de meglenoromâni (2) Si: meglenită (6).

MEGLENOROMÂN, -Ă, meglenoromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen. 2. Adj. Care aparține meglenoromânilor (1) sau limbii lor, privitor la meglenoromâni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de meglenoromâni și care reprezintă un dialect al limbii române. – Meglen (n. pr.) + român.^[1]

MEGLENOROMÂN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația românească din regiunea Meglen (Grecia) sau este originară din Meglen. /Meglen n. pr. + român

MEGLENOROMÎN², -Ă, meglenoromîni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din grupul de romîni care trăiesc în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen.

meglenoromân (desp. me-gle-) adj. m., s. m., pl. meglenoromâni; adj. f. meglenoromână, pl. meglenoromâne

meglenoromân (me-gle-) adj. m., s. m., pl. meglenoromâni; adj. f. meglenoromână, pl. meglenoromâne

meglenoromân s. m., adj. m. (sil. -gle-) român

MEGLENOROMÂN s., adj. v. meglenit.

MEGLENOROMÂN s., adj. meglenit.

MEGLENOROMÂN, -Ă adj. și s. m. (< Meglen + român): 1. folosit în sintagmele dialect meglenoromân și idiom meglenoromân (v.). 2. locuitor de origine română de pe malul drept al Vardarului, din ținutul Meglen, Macedonia (sudul Bulgariei și nord-estul Greciei). Se consideră că meglenoromânii au migrat în ținutul amintit din Peninsula Balcanică tocmai de lângă Dunăre, din vecinătatea Daciei, în secolele al XI-lea – al XII-lea, datorită presiunii slavilor și altor popoare migratoare. În prezent sunt toți bilingvi (vorbesc macedoneana și dialectul lor).

MEGLENOROMÂN, -Ă s. m. și f., adj. S. m. și f. Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen ; (la m. pl.) populație formată din aceste persoane. Acest fel de furcă, ca instrument de tors lînă. . ., există numai la dacoromâni. . ., istroromâni, aromâni și meglenoromâni. DR. III, 197. Cel dintîi grup e al românilor răsăriteni, din care derivă aromânii și meglenoromânii. PUȘCARIU, L. R. I, 255. 2. Adj. Care aparține meglenoromânilor (1) sau limbii lor, privitor la meglenoromâni. Glosar meglenoromân. GR. S. III, 381. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul vorbit de meglenoromâni. Pentru Philippide, meglenoromâna nu are un caracter independent. . ., ci este numai un subdialect al aromânei. L. ROM. 1959, nr. 3, 14, cf. 8, 11. -Pl.: meglenoromâni, -e. – Meglen n. pr. + român.