MEGLENOROMÂN, -Ă s. m. și f., adj. S. m. și f. Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen ; (la m. pl.) populație formată din aceste persoane. Acest fel de furcă, ca instrument de tors lînă. . ., există numai la dacoromâni. . ., istroromâni, aromâni și meglenoromâni. DR. III, 197. Cel dintîi grup e al românilor răsăriteni, din care derivă aromânii și meglenoromânii. PUȘCARIU, L. R. I, 255. 2. Adj. Care aparține meglenoromânilor (1) sau limbii lor, privitor la meglenoromâni. Glosar meglenoromân. GR. S. III, 381. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul vorbit de meglenoromâni. Pentru Philippide, meglenoromâna nu are un caracter independent. . ., ci este numai un subdialect al aromânei. L. ROM. 1959, nr. 3, 14, cf. 8, 11. -Pl.: meglenoromâni, -e. – Meglen n. pr. + român.