13 definiții pentru meglenoromân (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEGLENOROMẤN, -Ă, meglenoromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen. 2. Adj. Care aparține meglenoromânilor (1) sau limbii lor, privitor la meglenoromâni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de meglenoromâni și care reprezintă un dialect al limbii române. – Meglen (n. pr.) + român.

meglenoromân, ~ă [At: DR III, 197 / Pl: ~i, ~e / E: Meglen + român] 1 smf Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen. 2 smp Populație romanică din Meglen. 3-4 a Care aparține (meglenoromânilor (2) sau) limbii vorbite de ei. 5-6 a Referitor (la meglenoromâni (2) sau) la limba vorbită de ei. 7 sf (Șîs dialect ~) Dialect al limbii române vorbit de meglenoromâni (2) Si: meglenită (6).

MEGLENOROMẤN, -Ă, meglenoromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen. 2. Adj. Care aparține meglenoromânilor (1) sau limbii lor, privitor la meglenoromâni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de meglenoromâni și care reprezintă un dialect al limbii române. – Meglen (n. pr.) + român.[1]

  1. Este doar substantiv masculin (pentru feminin există meglenoromâncă, atestat în DEX începând cu ediția 2009). — cata

MEGLENOROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de meglenoromâni; propriu meglenoromânilor. /Meglen n. pr. + român

MEGLENOROMÎ́N1, -Ă, meglenoromîni, -e, adj. Care aparține meglenoromînilor, referitor la meglenoromîni; meglenit. Port meglenoromîn. Dialect meglenoromîn.

MEGLENOROMÂNĂ f. mai ales art. Dialect al limbii române vorbit de meglenoromâni; meglenită. /Meglen n. pr. + român


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meglenoromấn (me-gle-) adj. m., s. m., pl. meglenoromấni; adj. f. meglenoromấnă, pl. meglenoromấne

meglenoromân s. m., adj. m. (sil. -gle-) român

meglenoromấnă (idiom) (me-gle-) s. f., g.-d. art. meglenoromấnei

meglenoromână (idiom) s. f. (sil. -gle-), g.-d. art. meglenoromânei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEGLENOROMÂN s., adj. v. meglenit.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MEGLENOROMẤN, -Ă adj. și s. m. (< Meglen + român): 1. folosit în sintagmele dialect meglenoromân și idiom meglenoromân (v.). 2. locuitor de origine română de pe malul drept al Vardarului, din ținutul Meglen, Macedonia (sudul Bulgariei și nord-estul Greciei). Se consideră că meglenoromânii au migrat în ținutul amintit din Peninsula Balcanică tocmai de lângă Dunăre, din vecinătatea Daciei, în secolele al XI-lea – al XII-lea, datorită presiunii slavilor și altor popoare migratoare. În prezent sunt toți bilingvi (vorbesc macedoneana și dialectul lor).

Intrare: meglenoromân (adj.)
meglenoromân1 (adj.) adjectiv
  • silabație: me-gle- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meglenoromân
  • meglenoromânul
  • meglenoromânu‑
  • meglenoromâ
  • meglenoromâna
plural
  • meglenoromâni
  • meglenoromânii
  • meglenoromâne
  • meglenoromânele
genitiv-dativ singular
  • meglenoromân
  • meglenoromânului
  • meglenoromâne
  • meglenoromânei
plural
  • meglenoromâni
  • meglenoromânilor
  • meglenoromâne
  • meglenoromânelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meglenoromân (adj.)

etimologie: