MAROCHIN, (2) marochinuri, s. n. 1. Piele de capră, sau, rar, de oaie sau de vițel, tăbăcită vegetal pentru a căpăta lustru și finețe; cordovan. 2. Sortiment, obiect din marochin (1). [Pl. și: marochine. – Var.: marochină s. f.] – Din fr. maroquin, it. marochino.

marochin sn [At: CR (1830), 373²/3 / V: (înv) ~ă, (reg) ~rachină sf / Pl: ~e, (înv) -uri / E: fr maroquin, it marochino] 1 Piele fină de capră tăbăcită vegetal, având desene în relief sau în culori Si: (înv) cordovan, saftian. 2 Imitație de marochin (1) obținută din piele de oaie sau de vițel Si: cordovan, saftian. 3 (Îs) Hârtie ~ Hârtie care imită marochinul (1). 4 (Lpl) Varietăți de marochin (1). 5 (Lpl) Obiecte lucrate de marochin (1).

MAROCHIN s. n. Piele de capră sau, rar, de oaie sau de vițel, tăbăcită vegetal pentru a căpăta lustru și finețe; cordovan. [Var.: marochină s. f.] – Din fr. maroquin, it. marochino.

MAROCHIN s. n. Piele de capră, de oaie, de vițel sau de alte animale, tăbăcită special pentru a căpăta lustru și finețe și întrebuințată la diferite obiecte de galanterie; saftian. Numai Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi. SADOVEANU, N. P. 22. Îmi întinse portțigaretul de marochin. C. PETRESCU, S. 223. Criton lucră o carte în douăzeci de ani... Apoi legînd-o-n aur, în toc de marochin A dedicat-o falnic nerodului Damet. NEGRUZZI, S. II 227. ◊ Hîrtie marochin = hîrtie colorată imitînd pielea. – Variantă: marochină (HOGAȘ, H. 103) s. f.

MAROCHIN s.n. Piele de oaie, de capră etc. tăbăcită într-un anumit fel pentru a căpăta lustru și finețe; material care imită o astfel de piele. [Var. marochină s.f. / cf. fr. maroquin, it. marocchino < sp. marroquin – marocan].

MAROCHIN s. n. piele fină de capră tăbăcită vegetal; material care imită o astfel de piele. (< fr. maroquin, it. marochino)

MAROCHIN ~e n. Piele subțire și fină de capră (mai rar de oaie), tăbăcită cu extracte vegetale și folosită la confecționarea unor articole de galanterie și de încălțăminte; saftian. [Pl. și marochinuri] /<fr. maroquin, it. marochino^[1]

marochin n. piele de țap sau de capră, preparată într’un mod particular.

*marochín n., pl. urĭ (it. marrocchino, fr. maroquin, marochin, d. sp. marroqui și marroquin, Marocan, din Maroc; bg. marokin). Pele de capră preparată într’un anumit mod, supțire și scumpă, numită și safian. – Și marochină f. (C. Hogaș, VR. 1910, 5, 215).

marachină sf vz marochin

marochină sf vz marochin

MAROCHINĂ s.f. v. marochin.

!marochin s. n., (obiecte; sorturi) pl. marochine

marochin (înv.) s. n., (sorturi, obiecte) pl. marochinuri/marochine

marochin s. n., (sorturi, obiecte) pl. marochinuri/marochine^[1]

marochin

marochin.

MAROCHIN s. saftian, (înv.) cordovan. (Carte legată în ~.)^[1]

MAROCHIN s. saftian, (înv.) cordovan. (Carte legată în ~.)

marochin (marochinuri), s. n. – Saftian, cordovan. Fr. maroquin. – Der. marochinărie, s. f. (atelier, obiecte de marochin).

MAROCHÍN s. n. 1. (La sg.) Piele fină de capră tăbăcită vegetal (avînd desene în relief sau în culori); imitație obținută din piele de oaie sau de vițel; saftian, cordovan. Portofeluri (ghiozdane) de marochin turcești, cr (1830), 373²/3. O carte. . . legată frumos în catife sau marochin. CUCIURAN, D. 86/24, cf. NEGULICI. Apoi legînd-o-n aur [cartea]. . . , în toc de marochin, A dedicat-o falnic nerodului Damet. NEGRUZZI, S. II, 227, cf. COSTINESCU, DDRF, GHEȚIE, R. M., ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU, ALEXI, W. Luă o cutie de marochin negru. D. ZAMFIRESCU, A. 75. Cu piciorușul d-sale grăsuliu strîns în niște pantofiori de marochină neagră. . . era gata de drum. HOGAȘ, DR. II, 81. Înfundat în perinile tapisate cu piele de marochin, Adrian privea în trecut. ARDELEANU, U. D. 33. Îmi întinse portțigaretul de marochin, C. PETRESCU, S. 223. Purta. . . în picioare cizme de marochin. GALACTION, O. 176. Bici lucrat cu îngrijire, pe cotorul căruia se zăreau împletituri de piele de marochin. CĂLINESCU, E. O. I, 103, cf. id. S. 399. Numai Nicoară purta încălțări de marochin pînă la genunchi, ca unul ce părea stăpîn. SADOVEANU, N. P. 22. Privi cu un rîs fugar pe Șoimaru și cu pintenii de la cizmele ei de marochin roș lovi calul și zvîcni înainte. id. O. V, 558. De la Constantinopol se aduc șaluri de cașmir, stofe orientale, pantofi de marochin. OȚETEA, T. V. 45. Să-ți fac rochiță de lînă Și papuci de marachină. MAT. FOLK. 1028. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Hîrtie marochin = hîrtie care imită marochinul (1). Cf. POLIZU, COSTINESCU. ♦ (La pl.) Varietăți de marochin (1). Pergamente și colecții vechi. . . Legate-n marochine. CAMIL PETRESCU, V. 7. 2. (La pl.) Obiecte lucrate din marochin (1). - Pl.: marochine și (învechit) marochinuri (ISIS 1859, 115). – Și: (învechit) marochină, (regional) marachínă s. f. – Din fr. maroquin, it. marrochino.

MARACHÍNĂ s. f. v. marochin.

MAROCHÍNĂ s. f. v. marochin.