MARGINAL, -Ă adj. (Livresc) Care se află la margine; s p e c. (despre note, glose, comentarii) care este făcut pe marginea unui text tipărit sau a unui manuscris. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF. Se spune . . . după tradiție sau vreo notă marginală, nelămurită, că Ștefan a luat pe „doamna Voichița, fata Radului vodă”. IORGA, T. II, 567. Cele mai multe interpolațiuni se datoresc cuvintelor inter- liniare sau marginale, puse spre lămurirea textului. BUL. COM. IST. I, 19, cf. 68, ȘĂINEANU, D. U. Sublinia violent, făcînd observații marginale cu creionul. CĂLINESCU, S. 389. Într-o notă marginală, Dimitrie Cantemir adaugă: „Ia aminte obiceaiul românilor noștri în războaie”. VARLAAM – SADOVEANU, 123. – Pl.: marginali, -e. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) mărginál, -ă adj. PONTBRIANT, D., ALEXI, W. - Din fr. marginal.