marghiloman sn [At: TDRG / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: Marghiloman] 1 Cafea turcească, fiartă cu rom sau cu coniac. 2 Porție de marghiloman (1).

MARGHILOMAN, marghilomane, s. n. Cafea turcească pregătită cu mult rom sau coniac. Desigur și cafele!... Două marghilomane... și lichioruri. C. PETRESCU, Î. I 5. – Variantă: marghilomană (M. I. CARAGIALE, C. 118) s. f.

MARGHILOMAN ~e n. Cafea turcească fiartă cu rom sau cu coniac. /Marghiloman n. pr.

marghiloman n. ceașcă de cafea cu cognac: cinci rânduri de marghilomane CAR. [După numele bărbatului de Stat Alexandru Marghiloman].

marghilomán n., pl. e și urĭ (după numele luĭ Mihail Marghiloman, vestit vînător, care obișnuĭa să bea cafea feartă’n rom. Era unchiu luĭ Al. M., șeful conservatorilor). Cafea feartă’n rom, ĭar azĭ și simplă, dar turnată într’o ceașcă mare: doŭă marghilomanurĭ pentru jucătorĭ și cîte o turcească pentru chibițĭ (VR, 1929, 9-10, 327).

marghilomană sf vz marghiloman

marghiloman (cafea) (înv.) s. n., pl. marghilomane

*Marghiloman (nume de persoană) s. propriu

marghiloman (cafea) s. n., pl. marghilomane

marghiloman s. n., pl. marghilomane

marghiloman (marghilomane), s. n. – Cafea cu rom. De la Marghiloman (Mihai), prefect de poliție în București în anii 1861-63. Cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 222.

MARGHILOMAN, Alexandru (1854-1925, n. Buzău), jurist și om politic român. Membru marcant al Partidului Conservator al cărui președinte a fost (1914-1925). La începutul activității sale politice a făcut parte din gruparea conservatoare junimistă. Ministru al Justiției (mart.nov. 1888; dec. 1891-oct. 1895), al Lucrărilor Publice (nov. 1888-mart. 1889; nov. 1889-mart. 1890), al Afacerilor Străine (iul. 1900-febr. 1901), al Internelor (dec. 1910-mart. 1912), Finanțelor (oct. 1912-dec. 1913). Prim-min. (mart.-oct. 1918). Partizan al intrării României alături de Puterile centrale; obligat de situația politică creată în urma înfrângerii României, și-a sacrificat cariera politică semnând cu Germania Pacea impusă de la Buftea-București (1918). Memorialistică („Note politice”).

MARGHILOMÁN s. n. Cafea turcească, fiartă cu rom sau cu coniac; o anumită cantitate din acest fel de cafea. Cf. TDRG. O băutură ușoară, un șpriț, un coniac, o marghilomană. M. I. CARAGIALE, C. 118, cf. ȘĂINEANU, D. U. Desigur și cafele!. . . Două marghilomane. . . Și lichioruri. PETRESCU, Î. I, 5. Ni se aduse marghilomane, țigări și benedictine. BRĂESCU, A. 254. Prin zumzetul obișnuit al vechiului local străbateau comenzile: – O cafea. – Un șvarț. – Un filtru. . . Un marghiloman. STANCU, R. A. V, 319. – Pl.: marghilomane. – Și: (rar) marghilomană s. f. De la n. pr. Marghiloman.

MARGHILOMANĂ s. f. v. marghiloman.