marghilomán n., pl. e și urĭ (după numele luĭ Mihail Marghiloman, vestit vînător, care obișnuĭa să bea cafea feartă’n rom. Era unchiu luĭ Al. M., șeful conservatorilor). Cafea feartă’n rom, ĭar azĭ și simplă, dar turnată într’o ceașcă mare: doŭă marghilomanurĭ pentru jucătorĭ și cîte o turcească pentru chibițĭ (VR, 1929, 9-10, 327).