15 definiții pentru margaretă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

margare sf [At: TOPÎRCEANU, B. 44 / V: (reg) mărgăr~, (înv) mărgheri / Pl: ~te / E: fr marguerite, ger Margarete] Plantă erbacee din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, având pe margine petale lungi, albe Si: aurată, (reg) mărgărită, ochiul-boului, roman, romaniță-mare, tătăișă (Chrysanthemum leucanthemum).

MARGARÉTĂ, margarete, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită (Chrysanthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.

MARGARÉTĂ, margarete, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită (Chrysanthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.

MARGARÉTĂ, margarete, s. f. Plantă din familia compozeelor avînd inflorescența în centru, cu flori mici, galbene, strînse, iar pe margine flori cu o corolă lungă albă (Chrysanthemum Leucanthemum). Din treacăt, ici și colo, să culegi... Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. – Variantă: mărgărítă (CAZIMIR, L. U. 23, NEGRUZZI, S. I 101) s. f.

MARGARÉTĂ s.f. Plantă erbacee decorativă perenă, cu flori galbene dispuse într-un disc central și cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].

MARGARÉTĂ s. f. plantă erbacee decorativă perenă, cu floare galbenă la mijloc și cu petale albe pe margini. (< germ. Margerite, fr. marguerite)

MARGARÉTĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă cu flori mici, albe sau roșii. /<germ. Margarete, fr. marguerite

mărgheri sf vz margaretă


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

margarétă s. f., g.-d. art. margarétei; pl. margaréte

margarétă s. f., pl. margaréte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARGARÉTĂ s. (BOT.; Chrysanthemum leucanthemum) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăișă, ochiul-boului, romaniță-mare, salomii-galbene (pl.).

MARGARE s. (BOT.; Chrysanthemum leucanthemum) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăișă, ochiul-boului, romaniță-mare, salomii-galbene (pl.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHRYSANTHEMUM L., CRIZANTEMĂ, TUFĂNICĂ, MARGARETĂ, fam. Comvositae. Gen originar din Asia, Africa, Europa, peste 150 spiecii, anuale și perene, plante erbacee, subfrutescente sau arbuști, 0,20-1,50 m înălțime. înflorește din mai-noiemb. și chiar tot timpul anului aplicând lumină artificială și alte tratamente. Tulpină robustă, erectă, ramificată, foliată. Frunze alterne, ovate, incize pînă la penatifide, cele superioare adesea întregi. Flori (foliolele involucrului cu marginile membranoase, sînt imbricate) dispuse în capitule terminale cu diametru de diferite mărimi.

Chrysanthemum leucanthemum L. (syn. Leucanthemum vulgare Lam.), « Margaretă ». Specie care înflorește vara. Capitule simple (cca 4 cm diametru) formate în centru din flori tubuloase, galbene, hermafrodite și flori ligulate pe margine, albe, femele. Frunze tulpinale sesile, amplexicaule, întregi, serate, oblonge sau liniare, cele radicale pețiolate, oblong-spatulate, erecte, crenate. Plantă erbacee, perenă (cca 70 cm înălțime), glabră sau păroasă, cu tulpini drepte, ramificate în formă de tufă.

Chrysanthemum maximum Ram. (syn. Leucanthemum maximum DC.), « Margaretă ». Specie care înflorește vara. Capitul (cca 7 cm diametru) în vîrful unei tije drepte, flori mari, albe, cu centrul galben. Frunze mari, cărnoase, lucioase, netede. Plantă vivace, cca 90 cm înălțime (Pl. 21, fig. 124).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

margaretă, margarete s. f. (er.) vulvă.

Intrare: margaretă
margaretă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • margare
  • margareta
plural
  • margarete
  • margaretele
genitiv-dativ singular
  • margarete
  • margaretei
plural
  • margarete
  • margaretelor
vocativ singular
plural