18 definiții pentru mărgărită

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGĂRITĂ, mărgărite, s. f. (Bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta.

MĂRGĂRITĂ, mărgărite, s. f. (Bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta.

mărgări sf [At: ȘEZ. XV, 96 / V: (reg) ~intă, mărgărită, margarintă / Pl: ~te / E: mgr μαργαρίτα] 1 (Bot; pop; șîc ~-aurată, ~-de-câmp) Margaretă (Chrysanthemum leucauthemum). 2 (Bot; pop) Bănuți (Bellis perennis). 3 (Bot; pop) Ruși-de-toamnă (Callistephus chinensis). 4 (Ent; Mun) Buburuză (Cocchinella septempunctata).

mărgărită f. 1. mărgăritar: crescuse și ’nflorise o mică mărgărită AL.; 2. pl. plantă din fam. compuselor cu cotor înalt și cu flori late, cultivată uneori ca decorativă (Chrysanthemum leucanthemum). [Lat. MARGARITA]. V. înșiră-te-mărgărite.

*mărgărítă f., pl. e (d. mărgărit, după fr. marguerite). Ochĭu bouluĭ (tătăișă, aurată), o plantă erbacee din familia compuselor cu floarea ca tufănica saŭ ca romănița, albă saŭ alt-fel (leucánthemum vulgáre saŭ chrisánthemum leucánthemum).

margarintă sf vz mărgărită

mărgărintă sf vz mărgărită

AURAT I. adj. p. AURA. II. AURA (pl. -ate) sf. 🌿MĂRGĂRI [lat. auratus].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărgări (margaretă; insectă) (pop.) s. f., g.-d. art. mărgăritei; pl. mărgărite

mărgări (plantă, insectă) (pop.) s. f., g.-d. art. mărgăritei; pl. mărgărite

mărgări s. f., pl. mărgărite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MĂRGĂRI s. v. bănuț, boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, crizantemă, dumitriță, margaretă, părăluță, tufănică, vaca-domnului.

mărgări s. v. BĂNUȚ. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. CRIZANTEMĂ. DUMITRIȚĂ. MARGARETĂ. PĂRĂLUȚĂ. TUFĂNICĂ. VACA-DOMNULUI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărgărită, mărgărite, s.f. (pop.) 1. margaretă. 2. mărgăritar.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRGĂRI s. f. 1. (Popular) Numele mai multor plante din familia compozeelor: a) (și în sintagmele mărgărită aurată, ȘEZ. XV, 96, mărgărită de cîmp, BARCIANU) margaretă (Chrysanthemum leucanthemum). BRANDZA, FL. 284, cf. GRECESCU, FL. 316, PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 134, ENC. AGR.; b) bănuți (Bellis perennis). DDRF, cf. BARCIANU, PAMFILE, DUȘM. 388 ; c) ruși-de-toamnă (Callislephus chinensis). Cf. TDRG. Iată în fine mărgărite aster care ne aduc aminte de Faust. NEGRUZZI, S. I, 101. Fînul de leandră, de mărgârintă,. . . se mișca ușor în valuri, ca o pînză îmbrebenată cu flori. DELAVRANCEA, S. 59. Viața caldă-n ierburi lungi palpită. . . Ca și-n plâpîndul fir de mărgărită. CAZIMIR, L. U. 23. 2. (Entom. ; prin Munt.) Buburuză (Coccindla septempunctala). MARIAN, INS. 106, cf. ENC. AGR., ALR II 4366/705. - Pl.: mărgărite. – Și: (regional) mărgăríntă, mărgărită (MARIAN, INS. 106, 108, ALEXI, W., TDRG), margaríntă (MARIAN, INS. 106,108) s. f. – Din m. gr. μαργαρίτα.

MARGARÍNTĂ s. f. v. mărgărită.

MARGARÍTĂ s. f. v. mărgărită.

MĂRGĂRÍNTĂ s. f. v. mărgărită.

Intrare: mărgărită
mărgărită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărgări
  • mărgărita
plural
  • mărgărite
  • mărgăritele
genitiv-dativ singular
  • mărgărite
  • mărgăritei
plural
  • mărgărite
  • mărgăritelor
vocativ singular
plural
margarintă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mărgărintă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
margarită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărgări, mărgăritesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.