MARCĂ², mărci, s. f. Unitate monetară în unele țări europene (în Germania și în Finlanda, până la introducerea monedei euro). – Din germ. Mark.

marcă³ sf [At: ȘINCAI, HR. I, 253/19 / V: (nob) marc s / Pl: mărci, (înv) ~rce / E: ger Mark „monedă”] 1 Veche măsură de greutate monetară a cărei valoare a variat după țări. 2 Veche unitate monetară în Germania, Finlanda și în alte țări.

MARCĂ², mărci, s. f. Unitate monetară principală în unele țări europene. – Din germ. Mark.

MARCĂ², mărci, s. f. Unitate monetară, monedă în diverse țări (Germania, Finlanda). Un împrumut de zece mii mărci de aur. NEGRUZZI, S. III 293.

MARCĂ² s. f. unitate monetară a unor țări (Republica Democrată Germană, Republica Federală Germania, Finlanda). [< germ. Mark]

MARCĂ³ s. f. unitatea monetară a unor țări (Germania, Finlanda). (< germ. Mark)

MARCĂ³ mărci f. Unitate a sistemului monetar din unele țări (Germania, Finlanda etc). [G.-D. mărcii] /<germ. Mark

marcă f. 1. semn pus pe un obiect spre a-l recunoaște: marcă de hârtie, de fabrică; 2. emblemă, semn distinctiv, stemă: marca României [v. România Mare]; 3. timbru poștal; 4. armoarii, blazon: bani cu mărcile Banului Barbu Basarab OD.; 5. jeton sau fisă la joc; 6. monedă germană, odinioară în valoare de 1 fr. 25 centime.

marc² s vz marcă³

marcă s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci; (marca convertibilă bosniacă) simb. KM

marcă s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci

marcă (semn distinctiv, unitate monetară, provincie de frontieră, timbru) s. f., g.-d. art. mărcii; pl. mărci

MÁRCĂ³ (< germ.) s. f. Unitate monetară în Germania și Finlanda.

márcă, mărci, s.f. Monedă care a circulat în Imperiul Austro-Ungar. ■ O marcă de Buda = „patru florin de aur” (Mihaly, 1900: 524, la note). – Din germ. Mark „monedă” (DEX, MDA).

MARCĂ³ s. f. 1. Veche măsură de greutate monetară a cărei valoare a variat după țări. Banii care trebuie să ne plătească să nu se măsure, fără numai cu marca de argint. ȘINCAI, HR. I, 253/19, cf. COSTINESCU, I. BRĂESCU, M. 78, SCRIBAN, D. 2. Unitate monetară în Germania, în Finlanda și în alte țări. Îi plătea pe an două maree de aur. ȘINCAI, HR. I, 258/1, cf. 253/16. Eu aveam trebuință de regina Engliterei pentru un împrumut de zece mii mărci de aur. NEGRUZZI, S. III, 293. Cnezii apoi mai datorau o taxă regelui, cîte o marcă de argint de cnezat. XENOPOL, R. II, 166. – Pl.: mărci și (învechit) marce. – Și: (neobișnuit) marc subst. CLIMESCU, A. 290. – Din germ. Mark „monedă”.

MARC² subst. v. marcă³.