MARCĂ³ s. f. 1. Veche măsură de greutate monetară a cărei valoare a variat după țări. Banii care trebuie să ne plătească să nu se măsure, fără numai cu marca de argint. ȘINCAI, HR. I, 253/19, cf. COSTINESCU, I. BRĂESCU, M. 78, SCRIBAN, D. 2. Unitate monetară în Germania, în Finlanda și în alte țări. Îi plătea pe an două maree de aur. ȘINCAI, HR. I, 258/1, cf. 253/16. Eu aveam trebuință de regina Engliterei pentru un împrumut de zece mii mărci de aur. NEGRUZZI, S. III, 293. Cnezii apoi mai datorau o taxă regelui, cîte o marcă de argint de cnezat. XENOPOL, R. II, 166. – Pl.: mărci și (învechit) marce. – Și: (neobișnuit) marc subst. CLIMESCU, A. 290. – Din germ. Mark „monedă”.